Pe data de 19 octombrie a.c, poetul, prozatorul, eseistul, pictorul și criticul literar Mihai Prepeliță și-a sărbătorit cea de-a 73-a aniversare. Născut la Bahrinești într-o familie de țărani Mihai Prepeliță a cucerit toate înălțimile de unul singur, croindu-și destinul prin lupte și jertfe printre străini.
Absolvă școala de 8 ani din satul natal, după care urmează Școala Medie nr. 10 din Cernăuți cu predare în limba „moldovenească”. După o încercare eșuată de a intra la Academia de Arte Plastice din Leningrad se înscrie la Chișinău la Facultatea de Litere a Universității de Stat pe care o termină în anul 1970. Concomitent urmează cursurile școlii de actorie și regie al studioului Moldova-film.
Joacă în câteva filme și pe scena unui teatru (Flacăra) din Chișinău. În anul 1969 se produce debutul literar, când citește în cenaclul „Mihai Eminescu”, în același timp cu Leonida Lari. Acest an se va dovedi fast pentru Mihai Prepeliță. În afară de teatru și film pictează portretele lui Mihai Eminescu și ale Veronicăi Micle, debutează ca publicist în revista „Cultura” și depune la Uniunea Scriitorilor manuscrisul volumului de versuri „Omul fără dragoste”.
În anul 1970 obține licența Facultății de Litere și este numit profesor la Prioziornoe, regiunea Odesa, dar nu va profesa aici din cauza carantinei de holeră. Este numit pictor prim la Stadionul Republican din Chișinău. Tot acum organizează prima expoziție personală de pictură, la stadion, fără acord și expoziția este interzisă. În urma acestor evenimente își pierde postul. Nu rămâne mult fără slujbă și este angajat pe postul de inspector-critic de artă la Fondul Plastic. În această perioadă călătorește mult în spațiul sovietic unde continuă să-și perfecționeze activitatea în teatru și în pictură.
După multe întâmplări dureroase, cauzate de firea sa rebelă, este încadrat la Teatrul „Vasile Alecsandri” din Bălți. După ce locuiește la Moscova pentru o vreme este expulzat, în anul 1986, în regiunea Iaroslavl, pe Volga, unde obține statutul de cetățean al Federației Ruse. După doi ani revine la Moscova.
În tot acest timp scrie poezii, romane, dramatizează diferite lucrări (inclusiv de-ale lui M. Eminescu) și traduce. Spre sfârșitul anului 1989, după nenumărate tentative, vizitează pentru prima oară România. Viața sa a fost într-o continuă mișcare. După anul 1990 reușește să facă mai multe călătorii de documentare în India, Malaysia, Golful Persic, Singapore, Ungaria, Iugoslavia și Bulgaria. Parte din lucrările sale au fost traduse în rusă, ucraineană, armeană, slovacă, greacă, engleză, franceză, germană, albaneză. Mihai Prepeliță devine cetățean român în anul 1994, când se stabilește la București. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1984), membru al Uniunii Scriitorilor din URSS (1988), membru al Uniunii Scriitorilor din România (1994), membru al Uniunii Confederației Internaționale a Uniunii Teatrale (1991).
Recent, bibliotecara școlii din Bahrinești Nadejda Bilouseac, împreună cu elevii unității de învățământ au organizat o activitate extrașcolar despre importanța literară și poetică a acestui renumit prozator, dramaturg, publicist, actor și regizor universal.
