Istoricul zilei: 23 noiembrie
La 23 noiembrie 1710 începe cea de a doua domnie în Moldova a lui Dimitrie Cantemir, un mare cărturar al umanismului românesc.
Dimitrie Cantemir a fost înscăunat domn al Moldovei de către turci, însă nu cu mult după aceea, în 2 aprilie-13 aprilie 1711, noul domn-cărturar a încheiat la Luţk un tratat secret de alianţă cu ţarul Petru cel Mare, în speranţa eliberării ţării sale de sub dominaţia turcă.
În politica externă Dimitrie Cantemir s-a orientat spre Rusia. S-a afirmat chiar faptul că ar fi încercat alipirea Moldovei la Imperiul Rus. A fost un adept al domniei autoritare şi s-a pronunţat împotriva transformării ţăranilor liberi în şerbi.
Dimitrie Cantemir s-a născut la 26 octombrie 1673, în localitatea Silişteni din comuna Fălciu, azi comuna Dimitrie Cantemir din judeţul Vaslui, în partea de sud a oraşului Huşi. A fost fiul lui Constantin Cantemir şi al Anei. La 15 ani a fost nevoit să plece la Constantinopol, unde a stat 17 ani, ca zălog al tatălui său pe lângă Înalta Poartă, înlocuindu-l pe Antioh, devenit ulterior domn al Moldovei.
În perioada martie-aprilie 1693 , după moartea tatălui său, a fost domn al Moldovei, dar Înalta Poartă nu l-a confirmat, astfel încât s-a întors la Constantinopol pentru a-şi continua studiile. În timpul unui război turco-austriac a efectuat o călătorie în Europa Centrală, ajungând şi în Banat, la Timişoara. A avut astfel ocazia să se convingă de unitatea lingvistică a poporului român. Antioh, fratele mai mare, şi-a însuşit întreaga moştenire, lăsându-l într-o situaţie precară. S-a căsătorit cu fiica lui Şerban Cantacuzino, Casandra, care i-a dăruit doi copii, Maria şi Antioh (viitorul poet, scriitor şi diplomat rus Antioh Cantemir (1709 – 1744).
După numai un an de domnie (1710 – 1711), s-a alăturat lui Petru cel Mare în războiul ruso-turc şi a plasat Moldova sub suzeranitate rusească. După ce au fost înfrânţi de turci în Lupta de la Stănileşti – ţinutul Fălciu pe Prut, neputându-se întoarce în Moldova, a emigrat în Rusia, unde a rămas cu familia sa. A devenit consilier intim al lui Petru cel Mare şi a desfăşurat o activitate ştiinţifică rodnică. Lângă Harkov i s-a acordat un întins domeniu feudal şi a fost investit cu titlul de Principe Serenissim al Rusiei la 1 august 1711.
A murit pe moşia sa Dimitrievka la Harkov în 1723 şi a fost înmormântat în Rusia. Apoi osemintele sale au fost aduse şi depuse în Biserica Trei Ierarhi din Iaşi.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com