Centenarul Paul Celan
Cu ani în urmă luam cunoştinţă de o monografie neobişnuită ca tematică şi volum – „Poetica dialogului. Creaţia lui Paul Celan ca intertext” a eruditului specialist în ştiinţa literaturii, germanist şi traducător Petro Ryhlo şi apărută în anul 2005 („Ruta”, Cernăuţi, 584 pag.). Înainte de aceasta, cu aproape două decenii în urmă, publicam în „Zorile Bucovinei” un articol despre Paul Celan în care mă grăbeam să fac unele aprecieri foarte superficiale privind traducerile domnului Petro Ryhlo din acest poet cernăuţean de limbă germană, absolut necunoscut cititorilor nordbucovineni până la 1991. Acum, după o lectură mai pe îndelete a acestei monografii ieşite din comun, regret mult acea pripeală a mea, deoarece graţie osârdiei şi meticulozităţii savantului am redescoperit pe Celan (de fapt, abia am început să-l înţeleg!), rezonanţa polifonică a liricii poetului, prezenţa, în textele lui, a ecourilor altor texte ce i-au servit drept impulsuri şi catalizatori.
„Poetica dialogului…” nu numai că reconstituie geneza estetică a acestei lirici, dar ne demonstrează şi confruntarea fără compromis cu epoca sa, eşecul idealurilor umaniste şi deprecierea valorilor morale care au culminat cu îngrozitoarea catastrofă a Holocaustului. De asemenea, graţie autorului „Poeticii dialogului…” am reuşit să realizez bucata literară „Iarba ochilor tăi…” despre un segment din perioada cernăuţeană a lui Paul Celan, apărută în volumul meu de proză „De ce ne iubesc femeile”. Fireşte, într-un articol de ziar este imposibil de enumerat şi de expus fie şi rezumativ, lapidar, multitudinea aspectelor evidenţiate de savant în respectiva monografie, care-i un studiu enorm, la elaborarea căruia s-a depus o muncă enormă. Monografia e structurată pe trei capitole. Mai amplu e cel consacrat lui Paul Celan în contextul literaturii germane. După cum arătam mai sus, întreaga-i operă (cu excepţia câtorva poeme realizate în grai eminescian) Paul Celan şi le-a scris în limba lui Goethe şi Heine. El însuşi se declara „un biet poet de limbă teutonă”. În cel de al doilea capitol, întitulat „Creaţia lui Paul Celan în contextul intercultural”, Petro Ryhlo tratează discursul intercultural celanian ca dialog cu „alţii”: P. Celan şi literaturile franceză, rusă, anglo-americană, P. Celan şi contextul evreiesc… Mi se pare cu totul justificat interesul nostru sporit mai ales pentru cel de al doilea subcapitol din capitolul III: „Meridianul românesc”. De aceea vom şi zăbovi mai mult anume asupra lui. Aici găsim informaţii despre perioada copilăriei, adolescenţei şi tinereţii lui Paul Antschel, toate petrecute la Cermăuţi. Apropo, „Celan” e un pseudonim obţinut de poet, care a fost un maestru al calambururilor, prin anagramă, adică prin schimbarea ordinii silabelor din numele de familie „Antschel”: Tsche-lan, Celan. În particular, trebuie să relevăm opinia lui Petro Ryhlo despre aceea că „între importanţii factori interculturali care au marcat sensibil concepţia despre lume/viaţă şi reperele estetice ale lui Paul Celan, în mod special în etapele timpurii ale formării sale ca poet, urmează să numim, în primul rând, limba şi literatura română”. Tot aici exegetul bucovinean observă că timp îndelungat celanologii occidentali neglijau acest factor ori voiau să creeze impresia că el în general nu există. „Însă pe atunci (în 1938-1947, dar mai cu seamă în 1944- 1947) ea (cultura română – n. n.) constituia un element vital pe care nu e atât de simplu să-l „excluzi” ori, vorba ceea, să-l „filtrezi”. Pentru a fi mai convingător savantul apelează la opinia poetului român Ion Caraion. Petro Ryhlo: „Asupra subestimării interferenţei lui Celan cu valorile culturii române ne avertizează şi Ion Caraion, prietenul său din perioada bucureşteană, care scrie că până şi analiza, comentariul cel mai subtil privitor la creaţia lui Paul Celan nu sunt ferite de riscul de a omite anumite nuanţe, de a trata textele superficial, sau chiar de a propune interpretări false, dacă critica occidentală nu va ţine cont de teoriile şi sistemele corelaţiilor liricii româneşti din anii interbelici”. „Celan a crescut din această lirică ce ne atestă numeroase afinităţi cu creaţia lui”, relevă Petro Ryhlo reluând o afirmaţie a lui Ion Caraion. Cu această ocazie el aminteşte şi de alt prieten foarte apropiat al lui Celan din perioada bucureşteană, poetul Petre Solomon, din cartea căruia „Paul Celan. Dimensiunea românească” (Bucureşti, „Kriterion”, 1987) cităm următoarele: „Textele româneşti ale lui Celan ar putea fi asemuite cu un meteorit căzut în peisajul liricii noastre nu chiar din senin şi nici cu totul pe neaşteptate: un meteorit rupt dintr-o cometă poetică aflată la un moment dat pe o traiectorie vizibilă doar în spaţiul cuprins între latitudinea nordică de 44 grade şi longitudinea estică de 46 grade, de unde pornise, prin 1945”. Şi o concluzie fără drept de apel a lui Petre Solomon: „Celan rămâne Celan până şi în româneşte”. Suntem datori să precizăm că pe lângă întreaga-i operă scrisă în germană, poetul are 8 poeme (unul neterminat) în versuri şi 9 poeme în proză, scrise în limba română şi care sunt aproape necunoscute sau poate neglijate de criticii şi istoricii literari occidentali. Pe parcursul celor peste 580 de pagini ale monografiei autorul reuşeşte să ne convingă cu lux de amănunte, idei şi concluzii bine argumentate că această capacitate miraculoasă a poetului de a absorbi impulsurile şi fluizii culturii universale a imprimat creaţiei sale amplitudinea corelaţiilor interculturale care prin proporţia ei, conchide specialistul notoriu în ştiinţa literaturii şi germanistul Petro Ryhlo, „n-are egal în lirica europeană din secolul XX” (pag. 545). Consemnăm aici, pe bază de documente aflate în Arhiva Regională de Stat, că după război, din toamna anului 1944 până în mai 1945 P. Antschel-Celan s-a aflat la Cernăuţi şi era angajat în statele versiunii româneşti a ziarului de limbă ucraineană „Radianska Bukovyna” („Bucovina Sovietică”, predecesoarea „Zorilor Bucovinei” de astăzi). Publicaţia insera şi traduceri din scriitorii ruşi şi ucraineni, inclusiv din prozatorul local V. Bableak, făcute impecabil de P. Antschel şi de colegii săi. Numeroase aspecte din viaţa şi creaţia poetului rămân până în zilele noastre o adevărată enigmă nedescifrată, aşa cum e, de altfel, şi destăinuirea-i misterioasă „Arhipelagul meu va rămâne nedescoperit”. În ceea ce priveşte opera literară, „Arhipelagul Celan” nu numai că a fost descoperit, dar şi explorat cu mult sârg şi har de Petro Ryhlo, care, totodată, e şi tălmăcitorul lui Paul Celan în limba ucraineană.
Grigore CRIGAN,
scriitor
