Către aniversarea a 171-a a naşterii lui Mihai Eminescu
„Pentru noi, Eminescu este o Biblie lucrătoare, cel care a zis că noi, adică românii din afara Ţării, trebuie să ne păstrăm prin credinţă şi limbă. Cred că acesta e un principiu deontologic extraordinar”. Mihai Cimpoi
Ilie Tudor Zegrea
EMINESCU-I TOT CE-AVEM MAI SFÂNT
Pe pământul Daciei străbune,
Frământat cu lacrimi şi dureri,
Eminescu vine să ne-adune
Într-un gest a marii noastre vreri.
Am visat mereu o altă soartă
Pe acest frumos, străbun pământ.
Eminescu-i steaua ce ne poartă,
Eminescu-i tot ce-avem mai sfânt.
Cât va arde-n candelă uleiul
Ca un mugur viu din veac în veac,
Să păzim izvoarele şi teiul
Că ne sunt duminică şi leac.
Stau Carpaţii-n zări de veşnicie
Lângă neamul meu, păzit de grai,
Sufletul în noi să reînvie
Ca în versul Domnului Mihai.
Am visat mereu o altă soartă
Pe acest frumos, străbun pământ,
Eminescu-i steaua ce ne poartă,
Eminescu-i tot ce-avem mai sfânt.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com