Anul 1849. A încetat din viaţă Costache Conachi (1777-1849), unul dintre cei mai reprezentativi poeţi ai începuturilor literaturii române, a cărui lirică este, aproape în întregime, erotică.
Anul 1859. În Egipt este descoperit Codex Sinaiticus. Codexul este un manuscris scris în secolul al 4-lea pe pergament, considerat a fi unul dintre cele mai bune texte grecești ale Noului Testament.
Anul 1872. S-a născut cunoscutul pictor român Octav Băncilă (1872-1944). Majoritatea picturilor lui Octav Băncilă fac obiectul tematicii țărănești, înfățișează felurite aspecte ale muncii pe ogoare. A pictat sute de pânze în care apar ciobani cu oile prin luminișurile pădurilor sau pe câmp, țărani secerând și culegând recolta, țărani care ară și seamănă țarina, țărani cu căruțe cărând lemne și vreascuri din pădure. Apar de asemenea femei care spală rufe, care torc fuioare, femei care aduc apă sau aruncă năvodul în râu. Multe din picturile lui Băncilă zugrăvesc prânzul sau cina sărăcăcioasă pe care doar țăranul și-o putea permite. Artistul și-a surprins personajele în cele mai importante și permanente îndeletniciri și destul de des în ipostaze melancolice sau de odihnă. El nu a căutat idilicul vieții la țară ca predecesorii săi. Realismul muncii, a luptei cu greutățile vieții și cu exploatarea care era în acele timpuri o obișnuință, a făcut ca tablourile lui Octav Băncilă să rămână posterității ca documente vii ale condițiilor în care și-a dus traiul țărănimea din România.
Anul 1932. A avut loc deschiderea Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Lake Placid.
Preşedintele SUA, Franklin Delano Roosevelt, a deschis a treia ediţie a Jocurilor Olimpice de Iarnă la Lake Placid, în nordul statului New York, la poalele Munţilor Adirondack. Au fost reprezentate doar 17 naţiuni, fiind prezenţi numai 306 sportivi.
Anul 1945. Au început lucrările Conferinţei de la Yalta (Crimeea), în cadrul căreia au fost discutate probleme legate de configurarea lumii postbelice. Conferinţa de la Yalta este asociată cu împărţirea sferelor de influenţă între marile puteri.
Anul 2002. A încetat din viaţă compozitorul francez de origine română, Iannis Xenakis (1922-2002). Născut în Brăila, România , la vârsta de 10 ani s-a mutat cu familia sa în Grecia , unde a început mai târziu, studii de arhitectură şi inginerie la Atena. Şi-a întrerupt studiile în 1941, din cauza invaziei ţării sale de către nazişti. Iannis Xenakis a făcut parte din Rezistenţă și în prima fază a războiului civil din Grecia. În 1945 a fost rănit în față, leziunile provocându-i pierderea unui ochi. În 1946 a reușit să termine studiile și să obțină titlul de inginer, însă, ca urmare a activităților sale politice, a fost persecutat şi ameninţat şi a decis să emigreze ilegal în Franţa prin Italia în anul 1947, fiind condamnat la moarte în contumacie. Sentința fiind ulterior înlocuită cu zece ani de închisoare în 1951, și anulată 23 ani mai târziu, după căderea regimului coloneilor, în 1974. Deși a imigrat ilegal în Paris, Iannis Xenakis a reuşit să găsească un loc de muncă la studioul de arhitectură al marelui arhitect Le Corbusier, unde a lucrat ca asistent, reuşind rapid să colaboreze la proiecte arhitectonice majore. În timp ce lucra pentru Le Corbusier, Xenakis a studiat armonia,contrapunctul și compoziţia. Iannis Xenakis este apreciat în muzica contemporană prin folosirea în special a efectelor electronice şi a teoriilor matematice.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com