Anul 1847. Sunt stabilite drepturile mazililor şi ruptașilor (care deţineau în proprietate loturi de pământ cu dreptul de proprietate ereditară) în Basarabia ţaristă, cărora le-au fost acordate unele privilegii. Mazilii erau descendenţii vechilor boieri destituiţi din funcţiile lor şi constituiau, după originea şi tradiţiile lor, adevărata nobilime moldovenească. Ei au păstrat din cele mai vechi timpuri privilegiile şi organizarea clasei lor, avându-şi propriul căpitan, iar ruşii, după anexarea Basarabiei, nu au putut decât să confirme aceste privilegii în anii 1818 şi 1847. Mazilii au conservat vechile statorniciri ale voievozilor moldoveni. Nimeni din lumea satelor nu ştia mai bine decât ei să relateze diferitele legende şi episoade din viaţa marilor voievozi moldoveni, în special din viaţa şi faptele lui Ştefan cel Mare. Ei au păstrat mai bine decât orice altă clasă socială conştiinţa naţională şi orgoliul naţional.
Ruptaşii erau o categorie socială privilegiată, descendenţi din familii de preoţi, protoierei şi diaconi . Nu puteau fi supuşi pedepselor corporale fără decizia unui judecător, plăteau un impozit numit dajdie. Această categorie era inferioară ca cea a mazililor. Majoritatea ruptaşilor erau concentraţi în ţinuturile Orhei, Iaşi şi Hotin.
Anul 1879. S-a născut Dimitrie Caracostea, critic şi istoric literar, folclorist, membru al Academiei Române. Dumitru Caracostea (1879-1964) a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie de la Universitatea din București, unde își ia licența în 1908. A fost elevul lui Titu Maiorescu, Ion Bianu și Ovid Densusianu. În 1909 obține o bursă la Viena, unde va lucra sub îndrumarea lingvistului Wilhelm Meyer-Lübke. A susținut două doctorate, în 1913, unul în filosofie, altul în filologie romanică. Din 1920, devine docent la Universitate, iar în anul 1930 profesor la catedra de istorie a literaturii române moderne de la Universitatea din București. În același an a fost primit ca membru corespondent al Academiei Române, iar în 1938 a devenit membru titular. Datorită strădaniilor sale, în 1933 ia ființă Institutul de Istorie Literară şi Folclor. Este considerat a fi, alături de Tudor Vianu, unul dintre cei mai mari stilişti ai literaturii române. În anul 1948, odată cu instaurarea regimului comunist în România, a fost exclus din învățământ. Pe 5 mai 1950, în pofida vârstei sale înaintate, a fost arestat de autoritățile comuniste și ținut la închisoare timp de cinci ani ca deținut politic, fără a fi judecat.
Anul 1920. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române hotărăște ca în Ziua Înălţării Domnului să se oficieze slujba parastasului și pomenirea eroilor în toată țara. Pomenirea eroilor a fost interzisă începând cu anul 1948 şi până la prăbuşirea regimului comunist.
Anul 1921. S-a născut soprana română Arta Florescu. Arta Florescu (1921-1998) a fost o cântăreață de operă și profesoară de canto. A studiat la Conservatorul din București, între 1939 și 1942. În 1964 ei i s-a acordat titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Română”. A interpretat de-a lungul carierei solistice peste 70 de roluri. Arta Florescu a cântat pe scenele teatrelor „Bolşoi” din Moscova, „Staatsoper” din Berlin, «Royal de La Monnaie» din Bruxelles, „Municipal” din Rio de Janeiro, „Staatsoper” din Leipzig, «Champs Élysées» din Paris, „Kirov” din Sankt-Petersburg etc. A întreprins zeci de turnee artistice în Franţa, Japonia, Austria, Ungaria, URSS, Polonia, Cehoslovacia, Italia, Anglia, Bulgaria, China, Brazilia, Germania, Belgia, Israel, Iugoslavia, Elveţia, Albania, Turcia. Cântăreaţă cu largi disponibilităţi vocale în toate genurile şi formele muzicale, nu a cunoscut graniţe între creaţia clasică şi contemporană, între muzica universală şi muzica românească, între operă şi operetă, între lied şi oratoriu.
La 10 martie este marcată Ziua Mondială a Rinichiului.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberi.com