In memoriam
Pe bolta spiritualităţii româneşti din Bucovina s-a mai stins o stea. Încheindu-şi crugul vieţii în vârstă de 93 de ani, a plecat la cele veşnice inginerul cu suflet de istoric, Gheorghe Hafiiciuc. El a fost foarte activ în perioada de creare a Societăţii pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu”, inspirându-i pe membrii grupului organizatoric prin energia sa, care izvora din marea dragoste de neam. Inginerul Gheorghe Haficiiuc ne-a uimit şi pe noi, ziariştii, prin cunoştinţele lui profunde în domeniul istoriei şi culturii noastre. Cu câtă străduinţă şi răbdare a adunat exponate pentru muzeul din satul său de baştină, Carapciu pe Siret, dispunând de o colecţie bogată de costume populare! Dar cu câtă migală desena hărţi, elaborând prima hartă despre locurile eminesciene din Bucovina, planurile edificiilor legate de istoria românilor, bunăoară a celei mai vechi biserici din Cernăuţi – Biserica din lemn cu hramul Sfântul Nicolae! În mapele sale au rămas nepublicate şi alte hărţi cu caracter istoric. În afară de aceasta, Gheorghe Hafiiciuc a adunat un bogat material, care ar trezi interesul cercetătorilor ştiinţifici. Doar foarte mult timp a studiat documente din fondurile Arhivei regionale de stat Cernăuţi.
Inginerul Gheorghe Hafiiciuc a lucrat foarte mult cu documentele, consultând literatură de specialitate. A propus publicaţiilor româneşti din regiune articole interesante, însoţindu-le cu scheme, desene şi hărţi pe care le pregătea singur. A colaborat şi cu ziarul „Libertatea Cuvântului”. Pe parcursul lunilor februarie-martie a anului 2004 Gheorghe Hafiiciuc a publicat în „Libertatea Cuvântului” patru materiale despre Parcul dendrologic din Carapciu, ilustrându-le cu hărţi şi cu o fotografie făcută de autor în 1954. Ea reprezintă fostul conac al familiei Grigorcea, unde autorul visa să fie deschis un muzeu.
Regretabil este faptul că nu întotdeauna inginerul şi istoricul pasionat Gheorghe Hafiiciuc s-a bucurat de înţelegerea şi susţinerea cuvenită. În timpul vieţii el aşa şi n-a reuşit să-şi adune materialele într-o carte. Dar nu pierdem speranţa că aşa ceva e posibil, chiar dacă autorul nu mai este în viaţă. Societăţile naţional-culturale româneşti din ţinut ar trebui să facă acest lucru întru amintirea luminoasă a celui care a fost Gheorghe Hafiiciuc.
Fie-i ţărâna uşoară, iar Bunul Dumnezeu să-l aibă în dreapta Sa!
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com