Eugenia CIMBOROVICI-TEODOREANU
ÎNCERC SĂ ÎNŢELEG…
Cu nostalgie, dragoste şi ură
E împânzit pământul roditor,
Încerc să înţeleg în ce măsură
E vina fiecărui muritor.
Când inima rănită lăcrimează
Şi sufletul-mi se cere dus acasă,
Putere însuşi ceru-mi radiază
Şi mă îndeamnă să fiu iar voioasă.
Ascult cuminte şi-mi urmez menirea,
Strivind ispitele în prag de gând,
Îmi primenesc cu lacrimă privirea
În cântec revărs sufletu-mi plăpând.
Şi el mă dăruieşte cu putere
În drumul vieţii zbuciumat mereu,
Nicicând nimic altceva nu-mi cere
Decât să-l înţeleg pe Dumnezeu.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com