Anul 1866. A început să funcţioneze Banca României, creată prin transformarea filialei bucureştene a Băncii Imperiului Otoman, care avea capital majoritar englez. După retragerea privilegiului de emisiune, banca a continuat operaţiile bancare sub numele de „Bank of Roumania”. Primul preşedinte al Consiliului de administraţie a fost Ion Ghica.
Anul 1917. La Kiev a fost creată Rada Centrală Ucraineană – primul parlament ucrainean, care a condus mişcarea de eliberare naţională a poporului ucrainean, apoi făurirea Republicii Populare Ucrainene. La 22 ianuarie 1918 Rada Centrală Ucraineană a adoptat Universalul IV, prin care Ucraina a fost declarată stat independent. Preşedintele Radei Centrale Ucrainene a fost Myhailo Gruşevski. Ultimul act legislativ, adoptat de Rada Centrală Ucraineană, a fost Constituţia Republicii Populare Ucrainene.
Anul 1940. A murit, la vârsta de 72 de ani, marele actor roman Ion Iancu Brezeanu. Ion Iancu Brezeanu (1869-1940) a interpretat personaje comice din opera lui Ion Luca Caragiale (Ipingescu din „O noapte furtunoasă” şi Cetăţeanul turmentat din „O scrisoare pierdută”), precum şi a realizat importante creații în rolurile de compoziție: Ion din „Năpasta” de Caragiale, Ciubăr din „Despot-Vodă” de Vasile Alecsandri, Harpagon din „Avarul” de Molière și bufonul din „Regele Lear” de Shakespeare.
Anul 1941. A încetat din viaţă la Cannes, Franţa, Nicolae Titulescu, jurist, diplomat şi om politic român, ministru de Externe între 1927-1928 şi 1932-1936. Nicolae Titulescu (1882-1941) Cannes) a fost președinte al Ligii Națiunilor. Nicolae Titulescu este cel mai important diplomat român al secolului al XX-lea, o mare personalitate a diplomației europene în perioada dintre cele două războaie mondiale. Nicolae Titulescu s-a implicat în lupta pentru pregătirea Marii Uniri, în anii grei ai Primului Război Mondial. Un an mai târziu, acesta a înființat la Paris, alături de oameni politici din Regat și Transilvania, Consiliul Național al Unității Române. Astfel, Nicolae Titulescu a fost recunoscut reprezentantul statului român de către marile puteri membre ale Antantei (Franţa, S.U.A., Anglia, Italia). La sfârșitul Primului Război Mondial, reorganizarea Europei postbelice a fost stabilită în cadrul Conferinței de pace de la Paris (1919-1920), la care Titulescu a participat în calitate de prim-delegat al României. La inițiativa sa, România a semnat in 1928, alături de Iugoslavia si Cehoslovacia, partenerele ei din Mica Înțelegere (alianță cu caracter defensiv creată în 1921 din inițiativa României, la propunerea lui Titulescu), pactul Briand-Kellog, care scotea în afara legii războiul ca mijloc de reglementare a diferențelor între state. În 1930 și 1931 Nicolae Titulescu a fost ales de două ori la rând președinte al Adunării Societății Națiunilor, situație unică în istoria acestei organizații ceea ce reflectă prețuirea de care diplomatul român se bucură pe plan internațional. În anul 1932 Titulescu a fost numit șeful delegației române la Conferința dezarmării de la Geneva, iar propunerile sale în legătură cu reducerea armamentului s-au concretizat în redactarea uneia dintre Convențiile de definire a agresiunii semnate de statele membre ale Societății Națiunilor, la Londra, în anul 1933. Activitatea sa diplomatică și politică a fost încă o dată apreciată în 1935 prin propunerea candidaturii sale la Premiul Nobel pentru pace, făcută de Facultatea de Litere si Filosofie din Iași și alegerea sa ca membru activ al Academiei Române. În luna august a anului 1936, cu prilejul unei remanieri a guvernului condus de Gheorghe Tătărescu, a fost înlăturat în mod surprinzător din postul de ministru de externe, în plin proces de negocieri pentru încheierea pactului de neagresiune între România și URSS. Relațiile diplomatice ale României cu URSS au fost reluate abia în 1934, principala problemă constituind-o nerecunoaşterea de către Uniunea Sovietică a unirii Basarabiei cu România în 1918 și deci a frontierei de răsărit a statului român. După ce a fost înlăturat din guvern, Nicolae Titulescu a trăit în străinătate (Franța), unde a continuat să susțină pe plan extern cauza României. Nicolae Titulescu s-a stins din viaţă la vârsta de 59 de ani la Cannes, la 17 martie 1941. Testamentul său exprimă dorința sa de a fi înmormântat în România, la Brașov. Acest lucru a fost posibil după 1989, atunci când rămășitele sale au fost aduse în țară.
Anul 1991. Populaţia RSS Moldoveneşti a boicotat referendumul de restabilire a fostei Uniuni Sovietice. La 17 martie 1991, în ciuda presiunilor exercitate de organele de stat ale Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, populaţia Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti, deja suverane la acel moment, nu a participat la referendumul privitor la menţinerea URSS. Trebuie de remarcat că referendumul unional din 17 martie 1991 a fost primul referendum de la crearea Uniunii Sovietice. Chiar dacă în multe dintre republicile unionale referendumul a avut loc, în cadrul R.S.S. Moldoveneşti acesta în majoritate a fost boicotat participând doar unele raioane din est (Transnistira de azi) şi Găgăuzia. Nereuşita desfăşurare a referendumului în unele republici unionale printre care şi RSS Moldovenească nu a împiedicat Comitetul Central al URSS să declare că majoritatea respondenţilor care au participat în fosta URSS au optat pentru restabilirea URSS şi prin urmare aceasta trebui refăcută.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com