Pietonii, trecând pin faţa Catedralei Mitropolitane Pogorârea Sfântului Duh din Cernăuţi, admiră mica poieniţă împânzită de florile galbene şi albe ale brânduşelor. Le privesc cu gingăşie şi creştinii ortodocşi, care în aceste zile din Postul Mare vin să se închine altarului din Catedrală. Într-adevăr, minunea primăverii a pogorât peste curtea lăcaşului de închinare.
Brânduşa este admirată milenii la rând, ea fiind numită şi şofran sau crocus. Această floare a fost zugrăvită pe un edificiu de pe insula Creta, cu o vechime de peste 4 mii de ani. Era cunoscută şi de egiptenii antici. Iar autorul „Cântării Cântărilor” – carte din Sfânta Scriptură – scria astfel despre brânduşă şi alte flori cu semnificaţii deosebite: „Vlăstarele tale clădesc un paradis de rodii cu fructe dulci şi minunate, având pe margini arbuşti care revarsă miresme: / Nard, şofran şi scorţişoară cu trestie mirositoare, cu felurime de copaci, ce tămâie lăcrimează, cu mirt şi cu aloe şi cu arbuşti mirositori” (Cântarea Cântărilor, 4, 13-14).
Brânduşa este apreciată atât după calităţile ei decorative, cât şi după miresmele sale. De aceea florile şi rădăcinile brânduşei sau şofranului sunt folosite în industria de parfumerie şi se ţine cont anume de însemnătatea teologică a acestei plante.
Brânduşele din curtea Catedralei Mitropolitane din Cernăuţi ne amintesc că prin rugăciune sufletul omului devine frumos, rezistent şi cutezător ca această plantă care înfloreşte în pofida capriciilor de la început de primăvară.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
Fotografii de Igor Kravţiv