Mihai MORĂRAŞ
ŞANSĂ
Un stejar sihastru în câmpie.
Ce sămânţă-aici l-o fi adus
Că de-un veac sau două, cine ştie,
Îşi întinde braţele în sus.
Şi în larga lui singurătate
Pere-a fi Atlantul din poveşti
Care de-o vecie ţine-n spate
Soarele şi spaţiile cereşti.
E o vrere de-autoconservare
Ce ne ispiteşte pas cu pas –
De-a putea rămâne în picioare
Când chiar nici o şansă n-a rămas.
Când chiar nici o şansă n-a rămas…
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com