Anul 74 e.n. Sinuciderea colectivă a iudeilor din cetatea Masada, intrarea armatelor romane în „cetatea morţilor”. Cetatea a fost edificată în secolul I î.e.n. și a fost extinsă în timpul domniei regelui iudeu Irod cel Mare (74-4 î.e.n.). După cucerirea Ierusalimului de către împăratul roman Titus Flavius Vespasianus în anul 70 e.n., Masada a fost ultimul refugiu al rezistenței antiromane a iudeilor. Se știe că cei circa 970 apărători iudei din Masada au preferat să moara după un îndelungat asediu (între anii 70-73 e.n.), pentru a nu cădea în mâinile luptătorilor romani, care i-ar fi luat în robie. Deoarece sinuciderea era interzisă de religia lor, s-au tras la sorți câțiva bărbați care să-i omoare pe toți ceilalți asediați; după aceasta ultimii rămași s-au omorât ei între ei. Totuși, două femei și cinci copii s-au ascuns, nu au fost omorâți, și au putut povesti mai târziu cele întâmplate. Rezistența împotriva unor forțe militare mult superioare și moartea asediaților, constituie până astăzi un simbol al dorinței de libertate al evreilor. Curajul lor a fost admirat chiar și de către romani. Fortăreața Masada a fost redescoperită în anul 1838. Reconstrucția ei a început în 1966, astăzi Masada fiind un loc de mare atracție pentru turism. În anul 2001 Masada a fost înregistrată în lista patrimoniului mondial cultural al organizației UNESCO.
Anul 1519. A încetat din viaţă, la vârsta de 67 de ani, Leonardo da Vinci, celebrul pictor, sculptor, inginer şi arhitect renascentist. Leonardo di ser Piero da Vinci (1452-1519), cunoscut sub numele de Leonardo da Vinci, a fost cel mai de seamă reprezentant al Renaşterii italiene din perioada de apogeu a acesteia. La vârsta de 14 ani el a devenit ucenicul pictorului florentin, Verrocchio, pentru ca la 20 de ani să fie primit în breasla pictorilor. Este autorul unor picturi şi sculpturi devenite celebre în întreaga lume, cum sunt „Mona Lisa” şi „Cina cea de taină” (două tablouri care au iscat o mulţime de controverse de-a lungul istoriei) , statuia ecvestră a lui Francesco Sforza. De asemenea, Leonardo da Vinci este cunoscut şi pentru proiectele sale arhitectonice. A fost preocupat şi de astronomie, geometrie, mecanică. Ultimii ani de viaţă, artistul i-a petrecut în Franţa, la invitaţia regelui Francisc I. La începutul anului 1519, în urma unui atac cerebral, Leonardo da Vinci a rămas paralizat pe partea dreaptă, iar la putină vreme s-a stins din viaţă, lăsând lumii o operă inestimabilă. Cu un an înainte de moarte, el a scris în caietele sale: „Io continuero”, adică „Voi dăinui”.
Anul 1666. Un ispisoc al lui Duca Vodă al Moldovei pomeneşte pentru prima oară despre târgoveţii din Chişinău. Privilegiul de târg fusese primit mai devreme, în intervalul 1661-1665, când domnise în Moldova Istrate Dabija. Într-un document din 1436 este pomenită seliştea Chişinăului de pe râul Bâc. Întemeietorul satului a fost Vlaicu, fostul pârcălab al ţinuturilor Hotin, Orhei şi Cetatea Albă, unchiul lui Ştefan cel Mare. Dimitrie Cantemir, enumerând localităţile mai importante ale Principatului Moldovei, vorbeşte despre Chişinău ca despre un „târguşor de puţină însemnătate” din ţinutul Lăpuşnei, având o populaţie compusă „din creştini, armeni şi jidovi” şi fiind cârmuit de un şoltuz şi mai mulţi pârgari, cum se obişnuia în toate oraşele Moldovei. Cam aceasta avea să rămână situaţia şi după un veac, când, prin pacea încheiată între ruşi şi turci la Bucureşti în 1812, jumătatea de răsărit a Moldovei va fi anexată Imperiului rus. Iniţial, în timpul războiului, Chişinăul a devenit reşedinţă a administraţiei militare ţariste, regim menţinut şi în primii ani de după anexare. Acolo şi-a avut reşedinţa amiralul Ciceagov, comandantul militar al noii provincii, şi tot acolo s-au stabilit primii guvernatori ai Basarabiei, Scarlat Sturdza, Harting, Bahmetiev şi Inzov, cu toţii având grade de generali în armata rusă.
Anul 1848. Are loc întrunirea conducătorilor revoluţiei din Transilvania la Catedrala de la Blaj, cu scopul adoptării unui program al revoluţiei. Simion Bărnuţiu ţine un discurs în care afirma ideea că libertatea unui popor este în primul rând naţională, subliniind voinţa de unire a poporului român de pe tot cuprinsul vechii Dacii.
Anul 1945. Oficialii Uniunii Sovietice au anunţat căderea Berlinului. Bătălia Berlinului a luat sfârșit, după ce generalul german Helmuth Weidling s-a predat generalului sovietic Gheorghi Jukov. Asaltul Berlinului s-a încheiat după o săptămână de lupte grele, în principal datorită faptului că puținii apărători germani rămăși în viață au terminat munițiile și carburanții. Depozitele aprovizionării germane erau între ultima și penultima linie de apărare și au fost cucerite de sovietici chiar în primele zile ale asaltului. În lupta pentru cucerirea orașului, sovieticii au pierdut aproximativ 2.000 de vehicule blindate, între 20.000 și 25.000 de soldați, din totalul de 81.000 din întreaga acțiune. Alți 280.000 de soldați au fost răniți sau au rămas infirmi ca urmare a luptelor din zonă. Germanii au pierdut aproximativ 450.000 de oameni, (uciși, răniți sau dispăruți), numeroși dintre aceștia fiind civili. Deși au mai existat câteva subunităţi germane care au mai continuat lupta și după această dată, se consideră că 8 mai (9 mai pentru sovietici) s-a încheiat cel de-al Doilea Război Mondial în Europa.
Anul acesta, la 2 mai creştinii ortodocşi sărbătoresc marele praznic al Învierii Domnului.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com