În „Tabelul de locuitorii morţi şi identificaţi din revoluţia din 1 aprilie 1941”, alcătuit de către Pretura plăşii Storojineţ, în 1943, în lista martirilor comunei Cupca, seceraţi de gloanţele grănicerilor stalinişti la Fântâna Albă, intră Bicer Gheorghe al lui Ilie.
În documentele sovietice, apare Bicer Gheorghe al lui Ilie, născut în 1918, în localitatea Cupca, actualul raion Hliboca, român, poseda studii primare, ţăran. A fost arestat de către reprezentanţii Detaşamentului de grăniceri nr. 97 al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS în ziua de 2 aprilie 1941 „pentru trădarea patriei”. Moare pe data de 9 februarie 1942, în lagărul comunist de muncă corecţională din regiunea Sverdlovsk, Federaţia Rusă. Reabilitat de către Procuratura regiunii Cernăuţi la 11 aprilie 1990.
Încă multă trudă şi răbdare trebuiesc depuse în direcţia cercetării evenimentelor sângeroase de la Lunca şi Fântâna Albă, din iarna şi primăvara anului 1941. Anticii spuneau: „Păstraţi încrederea, căci timpul scoate adevărul la lumină”. În revista „Vatra noastră românească” din aprilie-iunie 2015, Paul-Mircea Iordache a publicat un interviu, în cadrul căruia mult regretatul Dumitru Covalciuc menţiona: „Coloana a avut până la 1.500 de oameni. Noi vorbim, găsim… În fiecare sat de pe valea Siretului, pe cruci, sunt trecuţi cei care au murit la Fântâna Albă: ba-s opt, ba-s cinci, ba-s doisprezece; 28 au murit, acolo; în groapă la Hliboca, în cimitirul evreiesc, sunt cei trecuţi prin beciurile N.K.V.D.-ului; atâţi au fost duşi în lagăre. O mai fi murit prin pădure, răniţi, poate asta noi nu ştim”. În continuare, unul dintre principalii cercetători ai masacrului de la Fântâna Albă relata: „Nu, fraţilor, nu-i Katynul românilor Fântâna Albă! Ştiţi unde e Katynul românilor?… Karelya – Onega, nu Ladoga! Acolo, în spatele gării Vicika, au fost aruncaţi două mii de români, la începutul iernii din 1945. Aceştia n-au mai venit acasă…”. Dumitru Covalciuc sublinia: „Şi-mi spune un ziarist – ucrainean, dar bucovinean de origine – că a fost în arhiva grănicerilor, la Moscova, şi a stat şi a descoperit toată documentaţia cu Fântâna Albă. Rapoartele… Şi-mi spune: „Eu nu-ţi arăt, dar îi ceva straşnic”.
Petru GRIOR
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com