Anul 1848. S-a încheiat marea Adunare Naţională de la Blaj, Transilvania, la care au participat 40 000 de români. Prin hotărârea Adunării românii s-au declarat naţiune de sine stătătoare. Adunarea Naţională de la Blaj din 3/15-5/17 mai 1848 a fost una dintre adunările românilor din Transilvania din timpul Revoluţiei de la 1848, prin care aceştia şi-au expus revendicările naţionale, politice, religioase şi sociale, pentru ca naţiunea română din Ardeal să beneficieze de aceleaşi drepturi ca şi celelalte naţiuni care locuiau în această provincie. Programul social-politic al Revoluţiei din Transilvania cuprindea 16 articole în care se prevedea: dreptul românilor de a fi reprezentaţi în dietă, dreptul de a folosi limba română în legislaţie şi administraţie, emanciparea bisericii ortodoxe române de sub jurisdicţia mitropoliei sârbeşti, desfiinţarea iobăgiei, libertatea cuvântului şi a tiparului, învăţământul de toate gradele în limba română etc. Punctele s-au votat în aplauze generale, apoi conducătorii adunării, Treboniu Laurian, Bărnuţiu şi Bariţiu au fost purtaţi pe braţe de mulţimea de români entuziasmată. Petiţia Naţională emisă cu prilejul acestei adunări naţionale a fost întregită cu o petiţie înaintată guvernului ungar de către reprezentanţii românilor care trăiau în judeţele de margine ale Transilvaniei (Arad şi Bihor) şi Banat, petiţie prin care se cereau anumite drepturi bisericeşti, militare, şcolare şi naţionale pentru românii din aceste regiuni, pe atunci considerate ca făcând parte din Ungaria propriu-zisă. În aceeaşi şedinţă s-a decis să se aleagă două deputăţii, dintre care una să fie trimisă la Cluj, condusă de episcopul Lemeni, iar cealaltă la împăratul austriac, condusă de episcopul Şaguna, pentru a înmâna autorităţilor petiţia românilor. S-a mai ales un Comitet Permanent cu sediul la Sibiu, condus de episcopul Şaguna, având ca vicepreşedinte pe Simion Bărnuţiu. S-a mai propus ca pe Câmpia Libertăţii să se ridice un monument în amintirea Marii Adunări Naţionale de la Blaj.
Anul 1916. În Anglia, pentru prima dată în lume, s-a trecut la timpul de vară.
Anul 1923. La București a avut loc inaugurarea Monumentului Ostașului Necunoscut în Parcul Carol I. Mormântul Ostașului Necunoscut este opera sculptorului Emil Wilhelm Becker, devenind loc național de pelerinaj și de reculegere în memoria celor 225.000 de ostași care s-au jertfit în Primul Război Mondial, pentru întregirea României. În timpul construcţiei „Monumentului eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism”, regimul comunist a dispus demontarea Mormântului Ostașului Necunoscut în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1958 și strămutarea acestuia la Mausoleul de la Mărășești. La 26 octombrie 1991, Mormântul Eroului Necunoscut a fost readus în Parcul Carol I din Bucuresti.
La 17 mai este marcată Ziua mondială a telecomunicaţiilor şi a societăţii informaţionale, ea având scopul de a sublinia importanţa utilizării internetului şi a celorlalte tehnologii de informare şi comunicare în domeniile economic şi social.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com