În a doua jumătate a lunii aprilie 1941 continuă teroarea stalinistă. În ziua de 19 aprilie, reprezentanţii Direcţiei Regionale Cernăuţi a Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS îl arestează pe Vasile al lui Gheorghe Cojuhar, născut în 1913, în orăşelul Noua Suliţă din Basarabia, poseda studii medii incomplete, pompier. Va fi condamnat la 5 ani de lagăr „pentru lupta-i activă împotriva mişcării revoluţionare”.
Pe data de 23 aprilie, în mâinile grănicerilor sovietici din Detaşamentul nr. 97 al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS nimereşte Ion al lui Dumitru Dugan, născut în 1901, în Cupca. Ţăranul este acuzat de către autorităţile bolşevice de faptul că a încercat să treacă frontiera în România, în timpul evenimentului săngeros de la Varniţa. Moare în ziua de 6 iulie 1942, într-un lagăr stalinist din regiunea Sverdlovsk. Tot la 23 aprilie va fi încătuşat Silvestru al lui Gavrilă Boar, care a văzut lumina zilei în 1890, în satul Carapciu din Bucovina. Românul nimereşte în categoria „trădătorilor patriei socialiste”.
Peste trei zile, la 26 aprilie, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS adoptă hotărârea despre deportarea Anei a lui Ion Boiciuc din Mahala, născută în 1882, fiind învinuită de faptul că „era rudă cu un trădător al patriei”. Tot în aceeaşi zi va fi deportată şi Domnica a lui Gheorghe Coiţan, născută în 1883, în acelaşi sat Mahala. Împreună cu ea, va apuca drumul chinurilor veşnice Radu Coiţan, un copil de un an, care constituia pentru nemărginitul imperiu bolşevic cea mai mare primejdie.
Tot pe data de 26 aprilie va porni către Republica Komi ţăranca Dochiţa a lui Andrei Costeniuc din Volcineţ, născută în 1897. Şi-a găsit mormântul în tundra Nordului. În aceeaşi zi este deportat şi Petru al lui Tănase Costeniuc, tot din localitatea Volcineţ, născut în 1922. A rămas şi el să-şi doarmă somnul de veci în îndepărtata Republică Komi. În acel pustiu de la nord, unde nopţile negre-s fără sfârşit, s-a rupt şi firul vieţii româncei Agafia a lui Constantin Carp, care a venit pe lume în localitatea Mahala, la 1894, deportată şi ea pentru faptul că „era rudă cu un trădător al patriei sovietice”.
Pe data de 26 aprilie 1941, autorităţile comuniste au decis şi destinul Domnicăi a lui Ilie Antonovici din Cernăuţi, născută în 1888, fiind şi ea nevoită să părăsească vatra-i străbună, acest ţinut mioritic, de basm, frumos ca o legendă, şi să pornească spre pământul durerii, înconjurat cu trei rânduri de sârmă ghimpată, unde se aflau copii fără mame, femei fără nume, bătrâni fără ţară, cu suflete stinse, îndurând cu toţii grozăviile temniţelor staliniste.
Petru GRIOR
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberi.com