Dacă aşa ceva se întâmplă acolo, unde limba română e la ea acasă, atunci urmările unui astfel de fenomen sunt cu mult mai grave pentru limba română, vorbită într-un alt mediu lingvistic, străin ei.
Există pricini obiective când conaţionalii noştri, fiind buni români, nu întotdeauna îşi pot exprima gândurile în graiul matern chiar în domeniul în care activează. Şi-au însuşit specialitatea în limba în care profesează şi nu au posibilitate să ţină în mâini o publicaţie de specialitate în limba română. La fel şi unui tehnician, care cunoaşte fiecare detaliu al maşinii îi vine greu să-l „numească” în limba română. Însă aşa ceva nu este imposibil, dar se cer eforturi şi timp în plus, ceea ce este cam dificil în zilele noastre.
Dacă în asemenea situaţii există o oarecare scuză, atunci este revoltă tor faptul când românul nostru încearcă să înlocuiască cuvinte cunoscute cu altele din altă limbă, ceea ce este ridicol, este o neglijare a graiului matern. Dacă el afirmă că seamănă nu mazăre, ci „goroh” şi va obţine nu recoltă, ci „urojai”, atunci nu este atât de complicat să pronosticăm la ce vor duce toate acestea, care vor fi roadele nepăsării noastre. Trebuie să existe o cultură a limbii, un cult al ei în familie şi în şcoală, promovat pe larg de presa de expresie română.
Recent, vestitul academician român, Eugen Simion, preşedintele Secţiei de Filologie şi Literatură a Academiei Române, a susţinut un discurs în deschiderea celei de-a IX-a ediţii a Congresului Internaţional de Istorie a Presei. Academicianul a remarcat o alterare a folosirii limbii române, prin renunţarea la termenii limbii noastre în favoarea adoptării unor termeni străini, chiar şi atunci când acest lucru nu se impune.
„Presa ştiinţifică este cea mai apropiată de o tendinţă care există în procesul globalizării, să renunţe la limba română şi să se adreseze într-o limbă de circulaţie internaţională, mai ales limba engleză. În disciplinele „tari”, matematică, fizică, chimie, poate că aşa şi este. Totuşi, cred că nu se cere acelaşi lucru, ca o condiţie, şi pentru ştiinţele umaniste. Nu cred că trebuie să alergăm toţi pentru revistele ISI şi să ne „maimuţărim” într-o altă limbă. Cred că avem un public românesc şi avem obligaţia în formarea şi educaţia acestui public românesc, trebuie să avem grijă în primul rând de acest public. Trebuie să avem grijă de acest neam”, a afirmat Eugen Simion.
Academicianul a subliniat faptul că din tipăriturile româneşti, inclusiv din manualele de istorie, de literatură sau din presă, au început să dispară cuvinte româneşti, aşa cum este cuvântul „naţiune” şi faptul că s-a dorit, de către Ministerul Educaţiei, să scoată din programa şcolară materii precum Istoria, Latina sau să se reducă orele de Limba română.
„Sunt lucruri foarte grave. Dacă s-ar întâmpla în Franţa acest lucru, chiar preşedintele Franţei dacă ar fi, ar trebui să-şi dea demisia. Acolo, anual se organizează o dezbatere despre limba şi cultura franceză, vorbesc despre identitatea Franţei. Şi este o cultură care ar trebui să stea liniştită, fiind neameninţată. Dar fac acest lucru anual, ce e cu limba franceză, de ce pierde teren în faţa limbii engleze, îşi apără limba. Numai nouă ne este ruşine de acest lucru. Inteligenţa noastră se simte foarte stingherită când este vorba de limba română. Poţi să fii impostor în orice limbă”, a precizat Eugen Simion.
El a mai amintit şi de faptul că presa scrisă începe să dispară, iar scrisul doar pe suport IT are “viitorul neantului”.
Dacă academicienii bat alarma, înseamnă că situaţia este destul de complicată.
Vasile CARLAȘCIUC