Colegii îşi desfătau sufletul, ascultându-l
Mihai Agrigoroaie s-a născut în istoricul Ţinut al Herţei, fiind unicul student din oastea visătorilor de profesie al lui Vasile Leviţchi membru al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Carnetul de comunist l-a primit în timpul serviciului militar. La facultate a intrat, fiindcă purta în suflet o mare dragoste pentru limba lui Eminescu, „ca un fagure de miere”. Poseda cunoştinţe ample referitoare la istoria ţinutului natal. Ştia de la părinţii săi că în localităţile herţene au fost înălţate monumente în memoria locuitorilor căzuţi pe câmpurile de luptă ale Primului Război Mondial. Aceste monumente au căzut sub securea terorii staliniste în primul an de instaurare a puterii sovietice.
Tânărul povestea colegilor săi despre Căminele culrurale, care au existat în perioada interbelică, în aşezările româneşti din fosta plasă Herţa a judeţului Dorohoi. „Pe aceste frumoase meleaguri ale vechiului Ţinut al Herţei au trăit şi înflorit sute de generaţii de români, dintre care au făurit cu umila lor contribuţie trecutul scump al patriei”. El menţiona cu dragoste că pe istoricul picior de plai, blagoslovit de Domnul, „se găsesc frumoasele ctitorii ale Holbăneştilor din Mogoşeşti, Buda, Lunca, Molniţa, Horbova şi Herţa”, iar în „Târnauca, satul lui Vasile Bogrea”, se află spitalul, „ctitorie Sturdzească”. Toate aceste afirmări erau „auzite din bătrâni, venite pe punţi de veacuri din adânc de vremuri”. Colegii de facultate îşi desfătau sufletul, ascultându-l.
Vrednicii fii ai Bucovinei
Gheorghe (Gheorghică) Burlă şi Vasile Dugan, vrednicii fii ai plaiului mioritic, mândri ca semeţele piscuri ale Carpaţilor seculari, cu dorul libertăţii veşnic aprins în piept, au început să scoată la lumina zilei din cărţile vechi şi rare, unele unice, aduse la cămin, informaţii preţioase despre trecutul glorios al Bucovinei, despre eroica luptă a arcaşilor lui Ştefan cel Mare pentru suveranitatea Moldovei. Cei din jur, ascultându-i, simţeau sufletele cuprinse de un freamăt necunoscut, de un mare respect pentru înaintaşii trecuţi în istorie, de aleasă mândrie pentru neamul dacic. Paginile îngălbenite de vreme ale cărţilor îi purtau cu gândul pe studenţi prin noianul secolelor trecute, vedeau chipurile eroice ale oamenilor de odinioră, care strălucesc în zarea îndepărtării „ca icoane pe tâmpla trecutului”.
Cercetător în domeniul graiurilor herţene
Alexandru Creţu avea darul neîntrecuţilor povestitori ai satului nostru, „unde s-a îngemănat veşnicia”, deschizând prin spusele lui zări necunoscute până atunci referitoare la graiurile din localităţile herţene. La rugămintea „Cavalerului Florii de Mătrăgună”, prin stăruinţa şi îngereasca lui răbdare, a depus o muncă titanică, adunând mii de denumiri ale plantelor medicinale, frumuseţea şi mireasma florilor ispititoare ale cărora, ca o „grădină mirifică”, împrăştie împrejur „dimineţi de argint, amezi de aur şi înserări rubinii de azur”. Aceste denumiri au constituit baza fundamentală a amplei lucrări în domeniul dialectologiei, elaborată de către Catedra de Filologie moldovenescă a Universităţii de Stat din Cernăuţi.
Petru GRIOR,
directorul Centrului de Cercetări Istorice şi Culturale din Cernăuţi
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com