Cercul studenţesc de limba română
După trei ani de studiere minuţioasă a cărţilor vechi şi rare despre istoria şi culrura poporului român, apărute în diverse perioade de timp, aduse la căminul Universităţii cernăuţene de către studenţii de origine română de la Facultatea de Filologie, din care tinerii sorbeau cu nesaţ, ca dintr-un izvor nesecat de apă cristalină, cu o pătimaşă dorinţă de cunoştinţe, farmecul lor nemaiîntâlnit, oastea visătorilor de profesie a remarcabilului scriitor, Vasile Leviţchi, a adoptat istorica decizie de-a constitui un cec studenţesc, în cdrul căruia să fie organizate conferinţe ştiinţifice, şedinţe la „masa rotundă” şi alte acţiuni referitoare la istoria şi cultura neamului, având ca bază izvoarele documentare, cu scopul de a elucida valorile tezaurului de creţie românescă, arătând contribuţia acestui tezaur la îmbogăţirea patrimoniului universal. Regretatul Gheorghe Frunză va scrie mai târziu că această minunată hotărâre s-a născut din sacra pornire a tinerilor, fiindcă în toate timpurile „studenţii întotdeauna s-au situat pe poziţii avansate în ceea ce priveşte manifestarea conştiinţei naţionale”. Cunoscutul jurnalist din actuala regiune Cernăuţi menţiona: „N-a fost o excepţie nici perioada de dominaţie sovietică în ţinut. Cei mai inimoşi dintre studenţi se stăruiau, în măsura posibilităţilor, să aducă un licăr de lumină în bezna ideologiei, în hăţişul dogmelor comuniste de îndobitocire, să contribuie la triumful adevărului… Fiecare gând frumos şi pornire curajoasă au mocnit zeci de ani, ca nişte scântei incandescente, în spuza tăcerii şi înstrăinării, în aşteptarea unor vremuri măcar cât de cât favorabile pentru a putea aprinde flacăra conştiinţei naţionale”
La începutul lunii septembrie 1972, în căminul Universităţii de Stat din Cernăuţi, situat pe fosta stradă Stasiuk a istoricului oraş de pe malul Prutului, a avut loc şedinţa de constituire a Cercului studenţesc de limba română. Membri fondatori ai acestei organizaţii studenţeşti au devenit: Mihai Agrigoroaie, Gheorghe Burlă, Vasile Carlaşciuc, Ştefan Costinean, Alexandru Creţu, Vasile Dugan, Vasile Medvidi, Constantin Onofrei, Arcadie Opaiţ, Grigore Petrescu-Rotaru, Ion Suveică, Serghei Tabarcea şi subsemnatul. Setea de adevăr stăpânea aceste suflete tinere, înzestrate de Domnul cu talent şi capacităţi. Şase studenţi erau născuţi în mândrul Ţinut al Herţei, originari din frumoase sate ale Vechiului Regat. Cinci tineri prezentau istorica Bucovină, meleagul Ţării Fagilor, plin de gloria trecutului. Doi membri ai acestei vrednice organizaţii au văzut pentru prima dată lumina dătătoare de viaţă a zilei în martira Basarabie. Împreună, ei deveneau solii tuturor vechilor ţinuturi străbune ale Moldovei lui Ştefan cel Mare, care „şi-a avut dincolo de scena de luptă pentru Neam, mame înţelepte, eroi, martiri, mărturisitori, sihaştri, sfinţi, profeţi, haiduci, artişti, rapsozi, poeţi, cântece, tradiţii, doine şi legendele sale”.
Petru GRIOR,
directorul Centrului de Cercetări Istorice şi Culturale din Cernăuţi