Valentin Fagurel este muzicant din fire. A fost director al Casei de cultură din satul natal Târnauca şi a tot cântat la nunţi. Acum are alte preocupări, însă bunul său prieten – acordeonul – e mereu alături, amintindu-i că în viaţa omului trebuie să existe o anumită armonie. Cântă atunci când îi cere inima. Cântă pentru sine ca să-şi împrospăteze puterile, să-şi înaripeze gândurile. Dacă în tinereţile sale crea buna dispoziţie pentru consătenii adunaţi în sala Casei de cultură, la o acţiune de suflet, sau pentru nuntaşi, acum întreţine un întreg complex, unde oamenii se adună pentru a marca cele mai însemnate evenimente din viaţa lor.
Viaţa omului e ca şi cerul, când senin, când acoperit cu nori, dar oricum vântul schimbărilor împrăştie norii şi apare soarele. Valentin Fagurel cunoaşte acest adevăr nu din auzite. În anul 2003, în Italia a decedat soţia sa Elena. A fost o durere mare şi pentru el, şi pentru cei doi copii ai săi, care erau încă minori. I-a crescut singur, ajutat de părinţi, şi i-a dat în rând cu lumea. Nu şia pierdut speranţa şi a crezut în puterile sale. A realizat ceea ce şi-a pus de gând. A construit o sală pentru nunţi şi cumătrii, pentru alte festivităţi, cu restaurant şi magazin. Acestui complex i-a dat denumirea „Cristi&Lena” – adică Cristina şi Elena. Cristina este fiica, iar Elena regretata sa soţie. Deci, întru fericirea şi bunăstarea fiicei sale şi întru pomenirea scumpei soţii. Iar restaurantul a fost numit „Ambasador”, deoarece în viaţa sa antreprenorul Valentin Fagurel a bătut la uşa multor ambasade.
– Acest complex e în grija noastră – a mea şi a tatei. El a fost deschis la 28 septembrie 2014, exact în ziua nunţii mele. Iată un asemenea cadou neobişnuit mi-a dăruit tata, povesteşte doamna Cristina. Şi de atunci tot nunţi şi cumătrii au loc aici, dar şi alte sărbători familiale.
Lumea se petrece, iar antreprenorii lucrează. „Industria bunei dispoziţii”, ca orişicare activitate antreprenorială, cere şi energie, şi spirit gospodăresc.
– Tata mă ajută foarte mult şi m-am deprins cu o astfel de ocupaţie, recunoaşte doamna Cristina. Să întreţii un astfel de complex într-o localitate sătească şi în asemenea timpuri grele nu-i chiar atât de simplu. Preţurile la produse sunt în creştere, impozitele, pe care le plătim la stat, de asemenea, sunt mari. Altă soluţie nu este decât să muncim chibzuit. Iar dacă avem clienţi permanent, înseamnă că muncim bine, a menţionat doamna Cristina.
Prosperarea antreprenoriatului, mai ales a celui din sfera prestării serviciilor, depinde în mare parte de însăşi bunăstarea oamenilor. Mai depinde şi de legislaţia naţională, care ar trebui să stimuleze, dar nu să frâneze entuziasmul celor care-şi au afacerile lor.