Prin anii șaizeci ai secolului trecut, când în URSS a început să fie marcată Ziua Biruinței, conducerea colhozului „Prietenia Popoarelor” din raionul Noua Suliță a decis să ridice un monument în cinstea celor căzuți pe fronturile celui de-al Doilea război mondial. Deoarece gospodăria agricolă întrunea trei sate – Doljok, Mălinești și Berestea – a fost ales un loc la răscrucea drumurilor ce duc spre ele. Terenul a fost amenajat, au fost sădiți copaci, iar din pădurea Berestei au fost aduși brazi tineri, de mărimea celor pentru Revelion. Meșterii-constructori din colhoz au durat postamentul, apoi din atelierul sculptorului a fost adus „soldatul de bronz”, precum și plăcile de granit pe care erau incrustate numele bărbaților din cele trei sate, care nu s-au întors din lupte. La inaugurarea monumentului au venit ostași de la o subunitate din Cernăuți și prin salve de foc au cinstit militărește memoria apărătorilor patriei și eliberatorilor Europei. Atunci am văzut bărbați cu lacrimi în ochi, erau participanții la război, care au avut norocul de au scăpat cu viață din cruntul măcel. Se apropiau de noi, copiii, femei ce scoteau din traistă câte un colăcel și bomboane, șoptind: „Luați de sufletul bărbatului meu…”, „Luați de sufletul tatălui meu…”, „Luați de sufletul băiatului meu…”. A fost un gest creștinesc…
Odată cu desființarea colhozului și crearea primăriei în fiecare din aceste trei sate, a rămas părăsit „soldatul de bronz”. El a dispărut undeva, iar localnicii au procedat creștinește: au ridicat în locul lui o cruce.
În schimb, monumente întru comemorarea celor căzuți în război au fost ridicate în centrele satelor Doljok, Mălinești și Berestea. La Berestea monumentul a fost ridicat în timpul când sătenii construiau noua biserică. Sculptorul cernăuțean Skiba le-a propus berestenilor chipul mamei îndurerate, care simboliza și patria-mamă, și viața salvată. Alături de statuia albă – culoarea purității sufletești și sfințeniei – a fost ridicată o cruce – simbolul jertfei creștinești și mântuirii omenirii. Monumentul inaugurat a fost stropit cu agheasmă și săvârșit ritualul sfințirii lui.
Au avut fericirea să fie prezenți la inaugurarea monumentului puțini participanți la război, cu adevărate distincții de luptă, prinse pe reverul hainei. A fost printre ei și Vasile Basarab, care a plecat la război împreună cu tatăl și frații săi mai mari. Dar, numai el a avut norocul să se întoarcă acasă… Într-adevăr, noroc, fiindcă, după cum povestea el, într-o încăierare sângeroasă au rămas să zacă pe câmpul de luptă toți camarazii săi de arme și numai el a scăpat cu viață. Deși mantaua îi era ciuruită de gloanțe, nici unul nu l-a atins.
Cu câțiva ani în urmă a plecat din viață ultimul veteran de război din Berestea, Alexandru Lâsenko (în imagine: în primele zile de pace). În videoteca Televiziunii regionale din Cernăuți se păstrează filmările despre acest participant la război.
La mitingurile de doliu de lângă monument vin să cinstească memoria consătenilor căzuți în lupte fiii și fiicele, nepoții și strănepoții lor.
„Amintește-ți de cei căzuți în lupte!” – această inscripție, apărută încă în antichitate, exprimă o mare înțelepciune a vieții – ea ne învață să prețuim pacea, condiția principală pentru prosperare. Iar inscripția de pe monumentul din Berestea „Nimic nu se uită, nimeni nu este dat uitării” confirmă acest lucru.
„Amintește-ți de cei căzuți în lupte!” – marele adevăr spus în zorii civilizației așa și n-a învățat-o pe omenire să prețuiască pacea, iar ea, pacea, vine de la Dumnezeu.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberu.com