Dacă în perioada sovietică exista lozinca „Pâine – statului”, ceea ce însemna că primul lot de cereale adus din câmp, curăţit şi uscat pe arie, trebuia neapărat să fie predat în hambarele statului. Aceasta era datoria sfântă a agricultorilor şi împuterniciţii autorităţilor raionale şi regionale aveau grijă ca ea să fie respectată cu stricteţe.
Astăzi, când în agricultură lucrurile s-au schimbat radical, fermierii care cresc pâinea pe suprafeţele arendate au grijă, în primul rând, să separe din recoltă rezervele pentru materialul semincer şi partea care urmează s-o dea ca plată în natură proprietarilor cotelor de pământ.
– Astfel, fermierii văd ce parte din recoltă le-au rămas ca să ştie cum să procedeze în continuare. Nu se grăbesc s-o vândă, căci grâul nu-şi are preţul real. Mai durează o perioadă de coacere a lui în hambare, explică dl Anatolie Andriţchi, şeful Direcţiei pentru dezvoltarea agroindustrială a Administraţiei Raionale de Stat Noua Suliţă. Cred că fermierii vor vinde cerealele la preţuri convenabile. Chiar şi Fondul agrar, care formează rezerva de cereale a Ucrainei, le propune condiţii normale. Gospodăriile şi firmele agricole pot lăsa pentru păstrare cantitatea de grâu prevăzută pentru vânzare în elevatoarele Fondului şi când acestea se vor decide să vândă producţia, Fondul o va cumpăra la preţul de piaţă, care va exista la momentul dat.
– Raionul Noua Suliţă este considerat „grânar” al regiunii Cernăuţi. Dar, noua recoltă confirmă acest lucru?
– Nu, fiindcă recolta medie pe raion e de 29,3 centnere la hectar, de 1,5 ori mai mică decât în anii precedenţi. Dar, ne bucurăm că am strâns pâinea pe vreme bună, fără cumpene şi pierderi. E destul prin câte încercări au trecut agricultorii în actualul sezon. În practica mea de 31 de ani n-am avut un sezon atât de complicat ca cel actual. În perioada însămânţărilor a fost secetă, a plouat toamna târziu. Plantele au răsărit şi au iernat bine, dar le-a lovit o altă secetă în martie-aprilie şi plantele s-au oprit din creştere. La 10 mai ne gândeam să reînsămânţăm lanuri întregi, dar am avut norocul că a plouat şi, totuşi, situaţia a fost salvată. Însă, recolta obţinută nici pe departe nu corespunde posibilităţilor raionului. Numai o singură gospodărie, cum este cea din Podvirna – „Suvorov”, asigură 58 la sută din producţia de cereale a raionului. Aici an de an recolta se menţine la nivelul de peste 40 centnere la hectar. Vara aceasta, însă, podvirnenii au obţinut numai 27 centnere la hectar.
Rezerve, după cum se vede, sunt, chiar şi posibilităţi de a mări masivul de cereale timpurii. Principala problemă o văd în schimbarea atitudinii fermierilor faţă de pământ. Nu pot fi crescute numai două culturi – cerealele şi soia, care le asigură venitul. E un efect de scurtă durată, fiindcă natura nu poate fi amăgită. Dacă nu va fi respectat asolamentul, solul va degrada foarte repede şi atunci cine va dori să-l lucreze, cheltuind mijloace suplimentare pentru îmbunătăţirea fertilităţii lui?
Anatolie ANDRIŢCHI: „Natura nu poate fi amăgită. Trebuie să-i respectăm legile nescrise”
