Făurar plin de durere
Trecerea băştinaşilor din actuala regiune Cernăuţi peste linia de demarcaţie, trasată de sovietici la finele cireşarului, în toamna anului 1940 capătă un pronunţat caracter de masă. Bunăoară, la 27 octombrie, către Ţara strămoşilor lor, pe care o iubeau cu toate fibrele sufletului omenesc, cu fiecare globulă de sânge, se îndreaptă un grup de tineri din localităţile herţene, alcătuit din 8 persoane. În numărul lor va intra şi ţăranul Ion al lui Ion Mihai, născut la 1920, în localitatea Horbova, poseda studii medii incomplete. N-a avut norocul să treacă blestematul hotar. Este arestat de grănicerii sovietici. Pe data de 4 ianuarie 1941, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al U.R.S.S. îl condamnă la 5 ani de detenţie „pentru tentativa de trecere ilegală a frontierei de stat”. Acest mândru fiu al Horbovei a coborât în pământul străin şi îngheţat al Siberiei în ziua de 11 februarie 1942. În regiunea Sverdlovsk s-a oprit sărmana lui inimă sângerândă.
În a doua decadă a lunii februarie 1942, în lagărele staliniste din fosta Uniune Sovietică s-au stins din viaţă trei martiri din satul Mahala, actualul raion Cernăuţi. Pe data de 14 februarie, în lagărul din regiunea Sverdlovsk, a trecut în lumea celor drepţi ţăranul Nicolae al lui Ion Bujeniţă, născut la 1918, fiind arestat în ziua de 19 iunie 1941, de către reprezentanţii Detaţamentului de grăniceri nr. 97 al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al U.R.S.S. şi acuzat de „trădarea patriei”. Tot la 14 februarie s-a înălţat la ceruri Ştefan al lui Nicolae Zahariciuc, născut în 1884, fostul primar al acestei frumoase localităţi din Valea Prutului. Mahaleanul a intrat în mâinile călăilor bolşevici pe data de 20 iulie 1940, fiind considerat de către „eliberatorii” ţinutului că este „un element care prezintă un pericol social” în calea dezvoltării socialiste. După 8 luni de interogatorii feroce, la 7 aprilie 1941, autorităţile comuniste îl condamnă la 5 ani de detenţie, întemniţându-l în lagărul sovietic din regiunea Karaganda a Kazahstanului, unde şi-a găsit mormântul orfan, fără cruce la căpătâi. Peste trei zile, la 17 februarie 1942, în blestematul lagăr din Sverdlovsk, a închis ochii pentru totdeauna al treilea mahalean. Ţăranul Petru al lui Procopie Lunjac a apărut în această lume în 1900. Pe data de 15 decembrie 1940 este arestat de iscoadele staliniste „pentru nedenunţare” şi condamnat la 2 ani de detenţie. Cazul martirului Petru Lunjac devine un argument elocvent în privinţa faptului că deţinuţii politici, care nimereau în gulagurile staliniste erau destinaţi exterminării. Dacă 24 de luni deveneau insuportabile de a rezista în cazematele bolşevice, atunci cum puteau să supravieţuiască osândiţii timp de 10 ani de temniţă? Chinurile la care au fost supuşi românii în lagărele de muncă corecţională ale Uniunii Sovietice erau inimaginabile. Gerul, foamea, tortura au plâns împreună cu ei.
Vladimir al lui Gheorghe Carazan s-a născut în 1886, în municipiul Chişinău, actuala capitală a Republicii Moldova. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în localitatea Hotin. Poseda studii medii şi ocupa postul de contabil în cadrul unei întreprinderi din acest istoric oraş de pe malul Nistrului. Este arestat de către reprezentanţii regimului totalitar sovietic în ziua de 27 iunie 1941. Pe data de 13 februatie 1942, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al U.R.S.S. îl condamnă la 5 ani de detenţie într-un lagăr stalinist de muncă corecţională „pentru agitaţie antisovietică”. Ţăranul Petru al lui Gavril Bezrodnîi a văzut pentru prima dată lumina soarelui la 1916, în satul Forosna din Basarabia. Conform hotărârii din 9 iunie 1941 a „troicei operative” a Direcţiei Regionale Cernăuţi a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al U.R.S.S., apucă drumul suferinţelor, fiindcă „era un element care prezintă un pericol social”. Moare pe data de 18 februarie 1942, în lagărul bolşevic din regiunea Sverdlovsk a Federaţiei Ruse. Peste 2 zile, la 20 februarie, a trecut la cele veşnice Nicolae al lui Constantin Pogoreanu, care şi-a făcut apariţia în această lume la 1880, în frumoasa localitate Lunca din Ţinutul Herţei. A rămas să-şi doarmă somnul de veci în regiunea Tiumen a Siberiei, unde a fost dus de „eliberatori”, fiindcă avea relaţii de rudenie cu un presupus „trădător al patriei socialiste”.
Pe data de 21 februarie 1942, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al U.R.S.S. îl condamnă pe Gheorghe al lui Luca Jireadă la 10 ani de detenţie într-un lagăr stalinist de muncă corecţională „pentru agitaţie antisovietică”. Ţăranul a văzut lumina zilei la 1909, în satul Stăneşti din Bucovina, poseda studii primare. Este arestat de reprezentanţii regimului bolşevic totalitar pe data de 12 decembrie 1940. Interogaroriile bestiale au durat 14 luni.
Peste trei zile, la 24 februarie, în lagărul comunist din regiunea Sverdlovsk, s-a stins din viaţă Haralambie al lui Ananie Cercun, născut la 1922, în localitatea Lunca din Ţinutul Herţei, arestat de către iscoadele bolşevice pe data de 22 iunie 1941, când au început operaţiunile militare între România şi imperiul sovietic. Tot în aceeaşi zi de iarnă a închis ochii pentru totdeauna Dumitru al lui Nicolae Franciuc, care a venit în această lume la 1880, în oraşul Siret din România. În perioada interbelică s-a stabilit cu traiul în vechea capitală a Bucovinei. Fiind acuzat de „activitate de spionaj” în favoarea Patriei istorice, va fi întemniţat pe data de 18 septembrie 1940. Inima românului s-a oprit în închisoarea nr. 4 din localitatea Cistopilsk a Republicii Tatarstan,
Mahaleanul Gheorghe al lui Zaharie Crăiuţă, născut la 1898, a fost în grupul celor 67 de martiri bucovineni, dornici de libertate, care în noaptea de 27 spre 28 ianuarie 1941 s-au îndreptat către hotarul de la Lunca. Ţăranul va fi arestat de grănicerii sovietici în dimineaţa zilei de 28 ianuarie. Tribunalul Militar al Armatei a 12-a a Districtului Militar Special Kiev, în şedinţa de judcată, ţinută în localul închisorii cernăuţene pe data de 28-31 martie 1941, îl condamnă la 10 ani de privare a libertăţii „pentru trădarea patriei” socialiste. Este transferat în interiorul fostei Uniuni Sovietice, unde moare în ziua de 26 februarie 1942, în blestematul lagăr bolşevic din regiunea Sverdlovsk a Federaţiei Ruse. Rudele sale vor apuca drumul Siberiei.
Pe data de 3 martie 1941 au fost arestaţi cernăuţenii: Ana a lui Nicolae Voronca, născută la 1895; Victoria a lui Miron Voronca, născută la 1912; Ion al lui Lazăr Voronca, născut la 1885; Lazăr al lui Ion Voronca, născut la 1920; Elena a lui Ion Voronca, născută la 1922. În ziua de 16 aprilie, acelaşi an, Tribunalul Militar al Armatei a 12-a a Districtului Militar Special Kiev îi condamnă pe toţi cinci la ani grei de temniţă „pentru activitate trădătoare”. Peste 10 luni de chinuri cristice în cazematele bolşevice, la 28 februarie 1942, în lagărul de muncă corecţională din regiunea Sverdlovsk, s-a înălţat la Domnul martirul Ion Voronca.
În luna februarie a sângerosului an 1942, în regiunea Aktiubinsk a Kazahstanului, s-a stins din viaţă Porfirie al lui Vasile Burlă, care a văzut lumina zilei în satul Ciudei din Bucovina, la 1885, fiind deportat în pustiul stepelor kazahe, fiindcă „era rudă cu un trădător al patriei” sovietice. În aceeaşi regiune Aktiubinsk şi-a găsit mormântul Varvara a lui Constantin Puiu, născută la 1890, în localitatea Tureatca din Ţinutul Herţei. Tot în februarie, în regiunea Tiumen a Federaţiei Ruse, a părăsit această lume plină de suferinţe ţăranul Toader al lui Vasile Haiu din Lunca, acelaşi mândru Ţinut al Herţei, născut la 1864. În iarna lui 1942 a rămas să-şi doarmă somnul de veci în regiunea Aktiubinsk a Kazahstanului Teodosia a lui Ion Luchian din satul Suceveni, care a văzut lumina soarelui la 1870, deportată în iunie 1941.
În ziua de 9 iunie 1941, „troika operativă” a Direcţiei Regionale Cernăuţi a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al U.R.S.S. adoptă hotărârea privind deportarea în Siberia a ţăranului Ion al lui Ilie Jalobă, născut la 1897, în localitatea Stălineşti din Basarabia, fiind acuzat de faptul că în perioada interbelică a fost „membru al unui partid contrarevoluţionar” din România. Împreună cu el, au apucat drumul suferinţelor bătrâna sa mamă, Domnica a lui Toader Jalobă, născută la 1850; soţia, Olga a lui Toader Jalobă, născută la 1903; fiul Vasile, născut la 1923; fiica Maria, născută la 1926; fiul Nicolae, născut la 1929. În locul exilului din regiunea Tiumen a Federaţiei Ruse, în luna februarie 1942, a murit Domnica Jalobă, care avea 92 de ani. În decembrie, acelaşi an, a închis ochii pentru totdeauna Olga Jalobă, iar în 1943 a trecut în împărăţia cerului fiica Maria.
Petru GRIOR,
directorul Centrului de Cercetări Istorice şi Culturale din Cernăuţi
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com