Mărţişor cu faţa tristă
Ţăranul Ion al lui Zaharie Moloci a văzut pentru prima dată lumina zilei la 1872, în oraşul Siret din România. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în localitatea Iurcăuţi (Iurkivţi) din actuala regiune Cernăuţi. Înspăimântat de teroarea roşie instaurată pe plaiurile bucovinene de către dictatura stalinistă, în ziua de 26 septembrie 1940 se îndreaptă spre hotarul instalat de sovietici, dorind să ajungă la locul tinereţii sale. Nimereşte în mâinile grănicerilor comunişti, fiind aruncat în beciurile pline de groază ale închisorii cernăuţene. După interogatorii feroce, care au durat circa 9 luni, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al U.R.S.S,, pe data de 5 iunie 1941, îl condamnă la 5 ani de detenţie „pentru tentativa de trecere ilegală a frontierei de stat”. Este transferat în blestemata regiune Sverdlovsk a Federaţiei Ruse, unde va trece în lumea celor drepţi la 2 martie 1942, când primăvara a coborât pe întinsurile nesfârşite ale fostei Uniuni Sovietice. Soţia sa, Elena, născută la 1876, în aceeaşi localitate bucovineană, a fost arestată tot în aceeaşi zi de toamnă a neuitatului an 1940. Fiind dusă şi ea în Siberia, împreună cu scumpul ei soţ, se stinge din viaţă pe data de 14 decembrie 1941. Ambii au murit într-un lagăr bolşevic de muncă corecţională. Lanţurile nedreptăţii au suspinat împreună cu ei până la ultima lor clipă.
Pe data de 11 iunie 1941, „troika operativă” a Direcţiei Regionale Cernăuţi a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al U.R.S.S. adoptă hotărârea privind deportarea ţărăncii Victoria a lui Vasile Frătăucean, născută la 1893, în satul Cupca din Bucovina, fiind acuzată de faptul că „era rudă cu un element care prezintă un pericol social”. Împreună cu mama, apucă drumul suferinţelor copiii: Mircea,născut la 1920; Constanţia, născută la 1922; Radu, născut la 1926. În regiunea Aktiubinsk a Kazahstanului, în ziua de 8 februarie 1942, a închis ochii pentru totdeauna fiul Mircea. Peste o lună, la 3 martie, acelaşi an, a trecut la cele veşnice scumpa lor mamă. Au rămas cu inimile sfâşiate de durere, în blestematele stepe kazahe, pustii şi fără de sfârşit, Constanţia şi Radu, doi români, să-şi ducă marile lor chinuri.
Ţăranul Gheorghe al lui Simion Adumitroaie, care a venit pe lume la 1911, în localitatea Sinăuţi din Ţinutul Herţei, este arestat de reprezentanţii organelor represive ale regimului totalitar sovietic în ziua de 27 decembrie 1940. Întemniţat în închisoarea din Cernăuţi, va fi supus metodelor staliniste de tortură timp de 14 luni. Pe data de 4 martie 1942, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al U.R.S.S. îl condamnă la 8 ani de detenţie într-un lagăr bolşevic de muncă corecţională „pentru trecerea ilegală a frontierei de stat”. Foamea, setea, frigul, tortura şi bolile vor fi însoţitoarele românului în acest imperiu al răului şi crimei.
În ziua de 14 aprilie 1941, reprezentanţii Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al U.R.S.S. îl pun în lanţuri pe Ilie al lui Dumitru Luchean, născut la 1894, în satul Igeşti din Bucovina, directorul şcolii primare din această frumoasă localitate românească, fiind acuzat de „activitate trădătoare”. Odată cu declanşarea operaţiunilor militare între România şi fostul imperiu bolşevic, este transferat în Siberia, unde sărmana lui inimă a încetat să bată la 10 martie 1942. S-a stins din viaţă în închisoarea nr. 2 din oraşul Sverdlovsk, Federaţia Rusă. Atunci, în straşnica temniţă siberiană a coborât moartea, „purtând o plasă de mărăcini, în care vânează privighetori”.
Românul Filip al lui Dumitru Covalschi, care a venit pe lume la 1892, în vechea capitală a Bucovinei istorice, a fost arestat de reprezentanţii organelor staliniste de represalii în ziua de 24 ianuarie 1941. Pe data de 27 mai, acelaşi an, Judecătoria Regională Cernăuţi îl condamnă la 5 ani de detenţie „pentru agitaţie antisovietică”. A închis ochii pentru totdeauna la 10 martie 1942, în lagărul comunist de muncă corecţională din regiunea Sverdlovsk a Federaţiei Ruse, unde va fi dus de către „eliberatori”, pornind din ţinutul durerii spre locul de odihnă veşnică.
Ţăranul Ilie al lui Zaharie Teclean, care a văzut pentru prima dată lumina soarelui la 1910, în localitatea storojineţeană Igeşti, a intrat în mâinile grănicerilor din Detaşamentul nr. 97 al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al U.R.S.S. pe data de 27 septembrie 1940. După şase luni de interogatorii bestiale, în ziua de 14 mai 1941, Judecătoria Raională Storojineţ îl condamnă la 5 ani de detenţie „pentru complicitate la trecerea ilegală a frontierei de stat”. Fiind şi el dus în îndepărtata regiune Sverdlovsk a Federaţiei Ruse, trece în lumea celor drepţi la 12 martie 1942. A murit în închisoarea nr. 2 din Turinul de Jos.
Tot în aceeaşi zi de 12 martie 1942, în aceeaşi regiune Sverdlovsk din Federaţia Rusă, s-a înălţat la ceruri românul Metodie al lui Gheorghe Borşan, născut la 1811, în satul Costeşti (Kostynţi) din actuala regiune Cernăuţi. Fiind încătuşat de către călăii bolşevici pe data de 7 aprilie 1941, va fi acuzat de faptul că a avut „intenţii de a-şi trăda patria”. Atunci amurgul, „cu paloş de flăcări, cu paloş de gâde lovise gâtul de lebădă-al zilei, răsucit peste visele” martirului.
A doua zi, la 13 martie, tot într-un lagăr comunist de muncă corecţională din îndepărtata şi străina regiune Sverdlovsk, a trecut în împărăţia cerului ţăranul Zaharie al lui Teodor Motrescu, născut la 1892, în actualul orăşel Crasna din Bucovina. Românul a fost întemniţat de către zbirii regimului totalitar stalinist pe data de 25 ianuarie 1941, fiind acuzat de „activitate de spionaj” în favoarea României. A murit în chinuri cristice, „cu-atâta dor de casă”.
Petru GRIOR,
directorul Centrului de Cercetări Istorice şi Culturale din Cernăuţi
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com