Cireşar cuprins în doliu
Pe data de 17 iunie, Victor al lui Trofim Loghin, care a văzut lumina soarelui la 1913, în satul Pătrăuţii de Jos, este privat de libertate pe un termen de 5 ani. Ţăranul a fost întemniţat în închisoarea din Cernăuţi în ziua de 18 iunie 1941, fiind acuzat de faptul că în perioada interbelică „a intrat în componenţa unui partid contrarevoluţionar din România”. Ferecat în lanţuri, apucă drumul chinurilor cristice al Siberiei, fiindcă acei, care au venit cu „Duhul stepelor nomade”, „Păşesc pe icoane şi pe oseminte”.
Paulina a lui Hariton Sucevan s-a născut la 1918, în frumosul şi istoricul oraş de pe malul Prutului. În neuitata zi de 1 aprilie 1941, românca a participat la grandioasa demonstraţie antisovietică de la Fântâna Albă. Este arestată de grănicerii sovietici din Detaşamentul nr. 97 al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al U.R.S.S. şi porneşte pe „drumul de sânge”, mânată de „ciubota de chirză-a puterii”. Primeşte 3 ani de detenţie într-un lagăr stalinist de muncă corecţională.
El s-a născut pentru a munci pe ogorul strămoşesc, lăsat de bunul său părinte. A venit în această lume într-o dimineaţă de vară a anului 1914, an zbuciumat în istoria ţinutului. A văzut primul răsărit de soare în Tărăşeni, localitate veche din Bucovina, cu frumoase tradiţii şi cu oameni harnici. Ion al lui Nicolae Şotropa a obţinut studii medii incomplete. Prin stăruinţă şi răbdare şi-a ridicat o temeinică gospodărie în localitatea natală. N-a căzut pe placul „eliberatorilor” acest ţăran înstărit şi, la 13 mai 1941, este acuzat de „activitate trădătoare”. Fiind transferat în regiunea Sverdlovsk, va fi supus chinurilor grele din partea acelora, care „înjurau Carpaţii”, când munţii „ning şi plâng româneşte”. În ziua de 18 iunie 1942 s-a oprit istovita lui inimă. „E Nistru-n lacrimi grele/ Şi Prutul plin de jele”.
Alt bucovinean a văzut lumina zilei în satul Ciudei, la 1894. A obţinut şi acest român, ager la minte, studii medii incomplete. În primăvara lui 1940, Vasile al lui Gheorghe Cucereanu s-a adâncit în teritoriul Ţării sale scumpe, pentru a-i ajuta pe fraţii din Oltenia la lucrările de însămânţare a terenurilor agricole. Când hoardele bolşevice intrau pe meleagurile voievodale, ţăranul aduna în hambarele Patriei o frumoasă recoltă de grâu. Nu ştia despre jalea instaurată pe plaiurile bucovinene. Când a luat sfârşit secerişul şi truda plugarului de luni de zile s-a încununat cu o răsplată meritată, s-a îndreptat spre locurile natale, unde-l aşteptau cei scumpi şi dragi. N-a avut norocul să ajungă acasă. În calea lui au apărut staliniştii. I-au ferecat mâinile şi picioarele în lanţuri, întemniţându-l, pe data de 31 august 1940, în bezna grea a închisorilor comuniste. A rezistat românul 21 de luni, până la 18 iunie 1942. Atunci, în acei noapte de vară, cu lună plină, peste lacrimile lui grele din inimă tremurau stelele albastre ale cerului.
Alexei al lui Alexandru Ciocanu s-a născut la 1881, în orăşelul Lipcani din Basarabia. A obţinut studii superioare, ocupându-se cu prelucrarea moşiei sale din nordul înstrăinat al Moldovei. În ziua de 13 aprilie 1941, românul este arestat de către reprezentanţii autorităţilor staliniste şi dus în Nordul îndepărtat al fostei Uniuni Sovietice. În Repuplica Komi a Federaţiei Ruse, unde „mocneau tăciunii foametei încleştate în sloiuri de gheaţă”, au rămas osemintele basarabeanului. A murit la 19 iunie 1942, în temniţa împetrită, nimicit de „irozii roşii” ai stalinismului. După 11 luni, când românul se afla în împărăţia Domnului, în mijlocul străbunilor, şi sufletul lui ardea ca un „candelabru pe cer”, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al U.R.S.S., la 28 aprilie 1943, îl condamnă la 8 ani de detenţie într-un lagăr bolşevic de muncă corecţională.
În aceeaşi zi de 19 iunie, în lagărul morţii din Sverdlovsk, „bătută în cuie pe Crucea Mântuitorului”, a închis ochii pentru totdeauna ţăranca Antiniţa a lui Gheorghe Berciuc, neştiutoare de carte. Ea a apărut în Valea Prutului, într-un sat cu lunci de mândre sălcii plângătoare, în care îşi făureau cuiburi păsările venite de la capătull lumii şi „în zvon de ciocârlie”, plugarii ieşeau la arat pământul, scriind „Povestea milenară pe umedul ogor”. S-a născut în localitatea Lunca din Ţinutul pitoresc al Herţei, la 1890. Dictatura stalinistă, instaurată pe meleagurile străbune la finele lunii iunie 1940, a constituit pentru băştinaşii acestui picior de plai lacrimi şi durere. Românca a hotărât să treacă în Patria-mamă şi să scape de teroarea bolşevică. Este reţinută de către grănicerii sovietici din Detaşamentul nr. 97 al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al U.R.S.S., fiind întemniţată „în vâlvătăi de asupriri şi-n lanţuri de galere”. Soţul ei, Nicolae al lui Dumitru Berciuc, născut la 1897, conform hotărârii din 10 iunie 1941 a „troicei operative” a Direcţiei Regionale Cernăuţi a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al U.R.S.S., va fi deportat în Siberia, fiindcă „era rudă cu un trădător al patriei”.
20 iunie 1942 a constituit o zi neagră pentru deţinuţii de origine română din lagărele staliniste de muncă corecţională. Ţăranul Constantin al lui Dumitru Ailăşoaie, născut la 1914, în localitatea Lucoviţa-Slobozia din Ţinutul Herţei, arestat pe data de 31 martie 1941, primeşte 10 ani de temniţă „pentru activitate trădătoare”. Alt român, Gheorghe al lui Sava Ioneţ, care a văzut lumina zilei în 1906, în satul-martir Carapciu din Bucovina Istorică, este condamnat la 5 ani de detenţie „pentru trădarea patriei”. A participat la marea manifestare de la Varniţa, din ziua de 1 aprilie 1941, fiind încătuşat de către zbirii regimului totalitar stalinist în acea zi memorabilă de primăvară însângerată. Al treilea martir al neamului nostru, condamnat de către autorităţile sovietice la ani grei de suferinţă, devine tânărul Dumitru al lui Gheorghe Chelba, apărut în această lume la 1921, în localitatea Toporăuţi din fostul judeţ Cernăuţi al României. La începutul iernii 1940 a hotărât să părăsească acest ţinut plin de durere şi să treacă în Ţara strămoşilor săi. Încape în mâinile grănicerilor comunişti şi apucă drumul calvarului spre regiunea Sverdlovsk a Federaţiei Ruse, unde va primi 3 ani de lagăr „pentru încercarea de a trece ilegal frontiera de stat”. Apare din nou în faţa tribunalului sovietic în vara lui 1943, fiind condamnat la 5 ani de închisoare „pentru agitaţie antisovietică”. Următorul osândit „pentru violarea frontierei de stat” va fi Dumitru al lui Gavril Hruşcă, născut la 1916, în localitatea Ganţeşti, fostul judeţ Dorohoi, locuitor al oraşului Siret din România, soldat al Armatei Române, arestat la 27 mai 1941. Este condamnat la 3 ani de detenţie. Pe banca acuzaţilor apare în acea zi îndurerată de Cireşar şi muncitorul Simion al lui Vasile Tcaciuc, care a deschis pentru prima dată ochii în localitatea Rogojeşti din judeţul Rădăuţi, la 1901. În perioada interbelică se stabileşte în vechea capitală a Bucovinei istorice, unde îl găsesc „eliberatorii” din nemărginita Uniune Sovietică. Va fi ferecat în lanţuri pe data de 4 mai 1941 şi privat de libertate pe un termen de 5 ani „pentru trădarea patriei” socialiste.
Petru GRIOR,
directorul Centrului de Cercetări Istorice şi Culturale din Cernăuţi
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com