Sătenii noștri se împacă și cu aceasta, doar nu vor lăsa lanurile pârloagă.
Deși în Ucraina încă mai este în vigoare moratoriul la cumpărarea-vânzarea terenurilor arabile, majoritatea proprietarilor cotelor de pământ se mulțumesc doar cu venitul ce-l obțin în urma dării acestora în arendă. Când va fi anulat moratoriul și va începe să funcționeze piața funciară, problema va fi pusă altfel.
Spre finele campaniei electorale, Președintele Petro Poroșenko, probabil că și în calitate de pretendent la cel de al doilea mandat, a recunoscut că în prezent taxa de arendă a pământului ce aparține statului este de două ori mai mare, decât cea de care se folosesc sătenii. Petro Poroșenko propagă reforma funciară, în rezultatul căreia taxa de arendă va crește de cinci ori în comparație cu cea actuală.
Propaganda-i propagandă, dar realitatea e că în țara noastră plata pentru arenda terenurilor arabile este foarte mică. La începutul anului curent, de exemplu, taxa de arendă medie a unui hectar de pământ proprietate privată era de 1.613,4 grivne, în timp ce statul dă în arendă pământurile sale cu 3,43 mii hectarul.
Taxa de arendă a terenurilor arabile în Ucraina este mai mică și în comparație cu cea din țările europene. Companiile ucrainene, care arendează terenuri arabile, plătesc circa 5-70 dolari hectarul, pe când în Europa această taxă e de 250-300 dolari.
Arenda terenurilor arabile în Ucraina are și unele aspecte negative – atât arenda de scurtă durată, cât și cea de lungă durată. Termenul maxim de arendă este de 50 de ani, cel minim – de 8-10 ani. În ambele cazuri taxa de arendă este redusă, iar piața necompetitivă. În rândurile arendașilor nu există nici o concurență. Iar atunci, când fermierul nu simte în spate respirația concurentului, el unul singur dictează taxa de arendă, iar proprietarii cotelor de pământ, în mare parte pensionari, sunt bucuroși că s-a găsit cineva să le lucreze pământul și chiar să le plătească ceva pentru aceasta. Acel „ceva” și înseamnă taxa de arendă. Ea nu trebuie să fie mai mică decât 3 la sută din valoarea terenului arabil.
Arenda îndelungată este un fel de piață funciară „în umbră”. Deținătorii cotelor de pământ, care sunt de vârstă înaintată, nu mai așteaptă să fie ridicat moratoriul asupra vinderii terenurilor arabile, ci caută să tragă foloase reale, dându-le în arendă pe o perioadă îndelungată. Primesc la mână o sumă mai solidă și o țin pentru „zile negre”. Fermierii arendași scapă de unele griji, dar nu de toate. Arenda nu le permite să-și dezvolte gospodăria, căci pentru aceasta sunt necesare investiții. Deocamdată în Ucraina nu există banca funciară, care ar da credite cu o dobândă favorabilă pentru agricultori, și chiar dacă ea ar exista, beneficiarii de credite nu pot pune în gaj pământul pe care îl lucrează, căci nu este proprietatea lor, ci doar îl arendează la alți proprietari. Oricum, moratoriul respectiv frânează dezvoltarea agriculturii de circa două decenii.
De aceea și pământul arabil în Ucraina, în pofida fertilității lui deosebite, este ieftin. În actualele condiții el costă 1,2 mii dolari hectarul, pe când în țările vecine acest preț e mai mare: în Polonia un hectar de pământ costă 10 mii dolari, în Cehia – 7 mii dolari, în România – 6,5 mii dolari, în Bulgaria – 6,5 mii dolari, iar în Olanda – 63,7 mii dolari.
Se presupune că peste 10 ani hectarul de cernoziom în Ucraina va costa 4,5 mii dolari. Este o poveste lungă și întortocheată pentru sărmanii noștri mici proprietari funciari. Și ei sunt nevoiți să se conducă după principiul – ce-i în mână, nu-i minciună. Deocamdată au în mână certificatul de proprietar funciar și dau cotele de pământ în arendă.
În regiunea Cernăuți sunt date în arendă 111,3 mii hectare de terenuri agricole. Taxa de arendă este de circa 1.300 grivne hectarul. Este un indice mediu pe Ucraina. În regiunile Cerkasy și Poltava taxa de arendă este de două ori mai mare decât în regiunea noastă. În regiunile submontane ea se cifrează la 700-800 grivne hectarul. Deci, sătenii bucovineni încă stau bine.