Cu 200 de ani în urmă, la 27 noiembrie 1818, în familia unor iobagi români din satul Cuciulata, județul Brașov, s-a născut viitorul „iubit profesor” al celui mai mare poet al națiunii române, Mihai Eminescu. El nu-i va cunoaște numele de familie, cu care fostul său învățăcel a intrat în istoria literaturii române și a celei universale, ci-l va ști de Mihăiță, feciorul căminarului din Ipotești, Gheorghe Eminovici, adus la Cernăuți să învețe la școala germană. Istoricii literari afirmă că acest calificativ – de dascăl venerat al lui Eminescu – este suficient ca să-i asigure lui Aron Pumnul „prețuirea postumă”.
APOSTOL AL DEȘTEPTĂRII NAȚIONALE DIN BUCOVINA
Aron Pumnul, după participarea la revoluția pașoptistă din Transilvania și Muntenia, care a fost înăbușită, vine la Cernăuți, unde în anul 1849 este numit prin concurs primul profesor de limba și literatura română la Gimnaziul german. El nu a fost un simplu profesor gimnazial, în inima lui mai continuând să pâlpâie flacăra idealurilor revoluției, numită în Europa „primăvara popoarelor”. În Bucovina Aron Pumnul militează pentru drepturile sociale și naționale ale românilor, să promoveze cultura națională, fiind numit „apostol al românismului”. El, împreună cu Hurmuzăcheștii, Ioan Gheorghe Sbiera, a pus fundamentul culturii românești în Țara Fagilor.
Ca pedagog și propășitor al națiunii sale, Aron Pumnul i-a încântat chiar pe intelectualii ucraineni din acea perioadă. Unul dintre liderii renașterii naționale ucrainene din ținut, Stepan Smal-Stoțki, a semnat în publicația „Bukovynska Rusi” următoarele rânduri: „La postul de profesor de limba valahă (adică română – n.a.) la Gimnaziul din Cernăuți a venit în 1849 valahul-uniat transilvănean Pumnul, care, nu numai că a fost un bun învățător, manifesta o iubire fierbinte față de cuvântul matern, dar a devenit organizatorul comunității valahe din Bucovina la viața național-politică. El i-a învățat pe valahii bucovineni că ei trebuie să se simtă un singur popor cu toți valahii din Moldova și Muntenia, din Transilvania și Ungaria. El a înviorat legătura istorică tradițională între Bucovina și Moldova, a făurit între ele ideea națională. Se poate spune că el le-a dat valahilor bucovineni limba valahă scrisă cu transcrierea valahă (a scos din uz alfabetul chirilic)”.
La mai bine de un secol de la moartea lui Aron Pumnul, pe un alt val al renașterii naționale, la Cernăuți a fost creată Asociația științifico-pedagogică a românilor din Ucraina, căreia i s-a dat numele acestui mare bărbat al neamului. Aron Pumnul a meritat ca să-și găsească continuare cauza pentru care a militat.
În primii ani de activitate Asociația „Aron Pumnul”, împreună cu celelalte societăți național-culturale ale românilor din regiune, a îndreptat în albia-i firească spiritualitatea neamului nostru. Apoi, entuziasmul a decăzut și Asociația „Aron Pumnul” s-a pomenit în situație de statist, ba chiar de concurență, fiindcă unii pedagogi de etnie română au constituit o altă asociație. Important este să nu fie abandonate ideile mărețe ale lui Aron Pumnul, care continuă să rămână un simbol al renașterii noastre naționale.
ÎN NOAPTEA CÂND A MURIT CĂRTURARUL ARON PUMNUL, S-A NĂSCUT POETUL MIHAI EMINESCU
Aron Pumnul nu i-a fost lui Mihai Eminovici dascăl la clasă, dar un „dascăl de suflet”. Influența asupra învățăceilor era deosebită. Profesorul care l-a urmat, Ioan G. Zbiera, își amintea că Aron Pumnul era mult bolnav, dar când venea la școală „era o adevărată sărbătoare pentru noi, căci mult îl iubeam cu toții pe acest bărbat bun care ne instruia cu atâta tragere de inimă, cu atâta iubire părintească și cu atâta liniște și răbdare”. Anume pentru elevii săi, dar și pentru acei care vor veni după aceștia, Aron Pumnul editează la Viena, în perioada 1862-1865, cele patru volume ale „Lepturariului”. Literatura română se afla la începuturi, nu existau cronologii, nici sinteze, iar intenția profesorului de a cuprinde tot spațiul românesc din cele trei provincii istorice separate statal a fost o faptă eroică în numele scrisului românesc. Acea primă antologie a literaturii române în 220 de pagini includea creațiile a 106 autori. A fost cartea de căpătâi a elevului Mihai Eminovici, care în 1865, se mută în gazdă la profesorul iubit și devine bibliotecar.
După o boală îndelungată, în ziua de 12/24 ianuarie 1866, Aron Pumnul închise ochii. Unul dintre colegii lui Eminescu, Teodor V. Stefanelli, alergă să-i ducă vestea. Acesta „îl găsi pe Eminescu aplecat asupra unei foi scrise, la care ştergea şi îndrepta – era poezia de debut, „La mormântul lui Aron Pumnul”, pe care a scris-o plângând şi a publicat-o în broşura „Lăcrămioarele învăţăceilor gimnazişti la mormântul prea iubitului profesor Arune Pumnul”. În ziua următoare înmormântării lui Aron Pumnul, Eminescu dispare din Cernăuţi.
„La moartea iubitului dascăl, micul Mihai lăcrimase prima dată în versuri – acea durere pricinuită de dispariţia marelui Om şi profesor preaiubit, fiind poate cea care i-a atins întâia dată struna ce a scos mai apoi sunete atât de profunde”, remarcă distinsul poet din Moldova, Nicolae Dabija.
Poezia de debut a lui Mihai Eminescu a atras atenția poetei ucrainene din Cernăuți Tamara Severniuk, care a tradus-o. „Am simțit durerea poetului și m-am străduit să găsesc în ucraineană cuvintele cele mai potrivite pentru a exprima cât mai deplin mesajul eminescian. Regretatul profesor Grigore Bostan m-a bucurat nespus de mult, spunându-mi că este cea mai bună versiune în ucraineană a traducerii poeziei „La mormântul lui Aron Pumnul”, a accentuat Tamara Severniuk, predispusă să realizeze și alte traduceri din creația eminesciană.
ALTAR AL LITERATURII ROMÂNE
Aron Pumnul nu poate fi omagiat fără a nu-l aminti pe Eminescu, și invers. Numele dascălului este mereu alături de cel al genialului său elev. Poate istoria a dorit să păstreze pentru posteritate Casa de la Cernăuți în care a locuit Aron Pumnul, în care s-a format ca poet Mihai Eminescu. Anume ea, istoria, ne-a oferit șansa și nouă, trăitorilor de la începutul secolului al XXI-lea să reparăm, să conservăm pentru vecii acest altar al literaturii române. Or, aici urmează să fie sediul Muzeului „Mihai Eminescu” din Cernăuți. Autoritățile locale i-au dat posibilitate comunității românești să realizeze această operă de mare însemnătate spirituală, iar ea trebuie să găsească cea mai eficientă variantă pentru a salva Casa lui Aron Pumnul. Ar fi cel mai frumos omagiu dedicat marelui bărbat al neamului.