La 10 septembrie 1769, cu 252 de ani în urmă, s-a încheiat Asediul Hotinului, început încă în luna aprilie, din cadrul Războiului Ruso-Turc din 1768-1774.
Trupele ruse, sub conducerea lui Aleksandr Goliţyn, au încercuit cetatea, asaltând-o. După câteva luni de luptă, trupele otomane ale lui paşa Ali Moldavanji au capitulat.
Războiul Ruso-Turc din 1768–1774, numit și al V-lea Război Ruso-Turc, a izbucnit în urma luptei nobililor polonezi contra protectoratului rus din timpul țarinei Ecaterina a II-a. Acest amestec în Polonia a determinat Imperiul Otoman să declare război Rusiei. Pretextul războiului a fost alăturarea unui regiment de cazaci la trupele ruse care au intrat în Polonia. Sultanul otoman Mustafa al III-lea declară la 25 septembrie 1768 război Rusiei. Turcii contau pe o alianță a Confederației poloneze de la Bar. Rusia era sprijinită în război de Marea Britanie, iar Frederic cel Mare al Prusiei oferă ajutor în schimbul împărțirii Poloniei.
Cele două mari puteri imperiale s-au confruntat pe teritoriul Moldovei. Pe atunci la domnie era Constantin Mavrocordat (iunie-decembrie 1769), perioadă care se suprapune în mare parte pe Războiul Ruso-Turc din 1768-1774. După capitularea la Hotin, oastea otomană este nevoită să se refugieze prin Ţuţora, spre Dunăre. Domnitorul moldovean, vroind să se refugieze, a fost prins la Galaţi, rănit şi adus de către ruşi la Iaşi, unde a decedat la Curtea domnească la 4 decembrie 1769.
Unele detalii despre bătălia de la Hotin sunt oglindite într-un manuscris: „Să se ştie de când a venit al treilea rând în Ţara Moldovei moscalii şi au făcut mare bătălie la Hotin de au perit şapti paşe şi oaste nenumărată de au scăpat vizirul cu fuga în domnie lui Costandin vodă Mavrocordat”.
Armatele ruse, conduse de Rumeanţev, au venit în Moldova la 20 septembrie 1769. După Pacea de la Kuciuk-Kainargi ruşii au părăsit Moldova la 1 ianuarie 1775. Armatele ţariste i-au gonit pe turci până peste Dunăre. Însă, în cele din urmă, Moldova şi Ţara Românească au fost cedate Porţii Otomane.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com