Au plecat ca muncitori și au devenit… investitori

Omul nostru, limitat în mijloacele de existenţa, nu sta cu mâinile în şold sau aşteaptă mană cerească, le caută singur şi, de cele mai multe ori, peste hotare. Aşa a pornit, cu mai bine de două decenii în urmă, exodul braţelor de muncă din Ucraina. Acceptând cele mai grele munci şi salarii „mizere” (în concepţia celor din Occident), mulţi dintre concetăţenii ucraineni s-au integrat cu tot cu familii în viaţa europeană şi nu regretă. Perspectiva unei vieţi prospere, care le lipsea acasă, li sa deschis pe meleaguri străine. Chiar dacă nu se simt în „al nouălea cer” al fericirii, în cel mai rău caz sunt mulţumiţi că le-a surâs norocul. Reţelele de socializare din Internet sunt pline de fotografiile concetăţenilor noştri, surprinşi în clipe de răgaz, la fel de fel de petreceri, pe litoralul mărilor exotice, pe fondalul capodoperelor arhitectonice, uneori pozând cu bătrâneii de acolo, care le asigură un câştig normal. Aceste imagini fotografice din albume familiale sunt ca veştile bune trimise acasă, în satele pe jumătate pustii.

Dar muncitorii imigranţi trimit nu numai fotografii, ci şi bani reali, care s-au dovedit a fi investiţii directe în economia ţării, care tânjeşte după investitori cu punga mare. Potrivit statisticii Băncii Naţionale, numai în decursul anului trecut muncitorii imigranţi au transferat în Ucraina valută echivalentă cu 5,5 miliarde dolari, deci, cu mult mai mult decât investiţiile stră­ine, alocate în economia ucraineană, a cincea parte din Bugetul de stat sau 7 la sută din produsul intern brut. Evident, sunt cifre impunătoare, dar trebuie să se ţină cont de faptul că numai două treimi din câştigul de peste hotare al concetăţenilor noştri ajung în Ucraina în mod oficial, prin sistemul bancar. Restul banilor sunt încredinţaţi „navetiştilor de încredere” şi ei sunt în afara statisticii.

De unde se varsă în economia Ucrainei aceste „torente valutare”? Valurile cele mai mari vin dinspre ţara-agresor — Rusia — circa 900 milioane dolari. Dar se observă că aceste resurse „seacă”. În ţara vecină au scăzut simţitor câştigurile şi mulţi muncitori imigranţi ucraineni îşi încearcă norocul în alte părţi. În prezent în Rusia pleacă doar specialiştii de înaltă calificare în domeniul extragerii petrolului şi gazelor, construcţiei de avioane, cărora patronii ruşi le plătesc câte 2-3 mii dolari pe lună.

Pe locul doi sunt ucrainenii care lucrează în SUA. În anul 2016 ei au transferat în ţară 600 milioane dolari — cu 17 la sută mai mult decât în 2015. După operaţiile bancare se poate constata că a crescut imigraţia bra­ţelor de muncă ucrainene în Germania, de unde au fost transferate 300 milioane dolari, în acest mod în Ucraina au ajuns 280 milioane dolari din Marea Britanie, 250 milioane din Cipru, 200 milioane din Italia şi 180 milioane din Grecia. În total, 66 la sută din volumul banilor transferaţi în Ucraina sunt din ţările europene.

Însuşi bancherii recunosc că graţie acestor transferuri se menţine la un nivel mult-puţin sigur valuta noastră naţională — grivna. Argumentul este urmă­torul: euro sau dolarii trimişi acasă de către muncitorii imigranţi sunt schimbaţi, de rudele acestora în grivne, ca să poată face cumpărături. De la punctele de schimb valuta nimereşte pe piaţa interbancară şi este cumpărată de Banca Naţională sau de importatori şi prin aceasta este consolidat cursul valutei naţionale. În legătură cu aplicarea de către Uniunea Europeană a regimului fără de vize pentru Ucraina, ne putem aştepta şi la o creştere a acestor investiţii în economia naţională. Doar cetăţenii ucraineni vor pleca să călătorească în Europa nu pentru a admira frumuseţea oraşelor occidentale, ci în căutare de lucru. Bunăoară, în Polonia în momentul de faţă lucrează 1,2 milioane de ucraineni, iar până la finele anului curent numărul lor va ajunge la 2 milioane.

Dolarii şi euro, câştigaţi de cei care aparţin primelor valuri ale migraţiei braţelor de muncă din Ucraina în Occident, au înfrumuseţat satele din regiunea Cernăuţi. Au apărut case mari şi frumoase — de dragul să trăieşti în ele. Însă, majoritatea lor sunt pustii şi-şi aşteaptă stăpânii. Iar stăpânii se reţin, se reţin din simplul motiv că la baştină nu prea au ce face. Să trăieşti cu drag în casele ridicate cu atâta speranţă şi bucurie se poate numai atunci când ai ocupaţie şi poţi folosi capitalul adunat în străinătate pentru o afacere proprie.

— La Mălineşti s-a construit mult pe banii câştigaţi în Italia, iar acum, de vreo patru ani, construcţiile s-au cam oprit — oamenii nu văd perspectiva întoarcerii la vetrele lor, constată primarul acestui pitoresc sat nouăsuliţean, dl Alexandru Mudreac. Acest lucru poate să-l confirme şi consăteanul nostru, Oleg Ciobanu, care are un magazin de materiale de construcţie şi deserveşte clienţi şi din satele vecine. Nu se cumpără în cantităţi atât de mari ca înainte. Cu alte cuvinte, o bună parte dintre cei plecaţi peste hotare caută să se stabilească acolo cu traiul pentru multă vreme.

Dacă nu ar fi impozitele acestea atât de mari, imigranţii noştri ar pune la cale multe afaceri bune şi de folos societăţii. Cei care au rămas în sat şi-au cumpărat tehnică, lucrează pământul, dar nu toţi se pot ocupa cu aceasta, lată, un consătean de al nostru în timpul sezonului rămâne în sat, la muncile câmpului, iar după ce strânge recolta, pleacă la muncă în străinătate.

Repet, dacă impozitele ar fi mai mici, banii câştigaţi peste hotare ar aduce mai mare folos aici, în Ucraina.

Vasile CARLAȘCIUC