Interviu cu Iulia Seredenco, directoarea Gimnaziului din Mălinești
–Stimată doamnă directoare, Mălineștiul are o istorie de multe secole, care încă n-a fost expusă într-o monografie (sperăm că acest lucru se va întâmpla), dar materiale și exponate valoroase și interesante sunt adunate în Muzeul satului, situat în incinta instituției de învățământ pe care o conduceți. Pentru locuitorii din satele vecine, cunosc acest lucru nu din auzite, Mălineștiul a fost și este un sat al livezilor, al gospodarilor harnici și ingenioși, al cultului științei de carte. Or, este mare cota celor care au obținut studii superioare. Mălineștiul este satul natal al lui Cezar Baltag, unul dintre cei mai importanți poeți șaizeciști români, al lui Porfir Sanduleac, unul dintre primii mecanizatori din sat, dar înzestrat și cu harul scrisului, vestit în întreaga regiune. În muzeu aveți o galerie întreagă de portrete ale consătenilor cu care vă mândriți.
–O bună parte dintre ei trăiesc în alte locuri, chiar și în alte țări, dar, venind „acasă”, trec neapărat și pe la școala natală. Ne mândrim foarte mult și cu fiii satului, care în prezent apără țara în grele și crâncene lupte împotriva cotropitorilor. Iată, recent ne-a vizitat Ion Sanduleac. El a venit acasă de pe linia „zero”, bucurându-se de un mic concediu. L-am invitat la o întâlnire cu elevii noștri. A fost primit cu multă căldură. De fapt, gimnaziul nostru întreține legături cu el și cu ceilalți consăteni aflați pe front. Special pentru ei pregătim colete, produse alimentare, medicamente, lucruri de prima urgență. O facem împreună cu oamenii din sat.
–Și cine aduce acest ajutor umanitar pe front?
–Un alt consătean de-al nostru, Vladislav Dântu…
–… și care locuiește în satul vecin Dinăuți.
–Este căsătorit acolo și se ocupă de activitatea de voluntariat chiar de la începutul războiului. Aproape în fiecare lună, iar uneori și de două ori pe lună, Vladislav pleacă cu ajutor umanitar de la Dinăuți în direcțiile spre est, unde luptă copământenii noștri. Locuitorii din Dinăuți în această privință sunt foarte activi. Ne alăturăm și noi, cei din Mălinești, colectând de cele mai multe ori produse alimentare, legume și fructe. Pentru gătirea produselor din carne au fost cumpărați trei porci. Contactăm permanent cu Vladislav și el ne ține la curent când se prevede o nouă deplasare spre front și noi reușim să pregătim toate cele necesare.
–La Gimnaziu au avut loc și întâlniri cu alți tineri din Mălinești, apărători ai Ucrainei?
–Desigur. Avem chiar și un coleg de-al nostru – învățătorul de educație fizică și sport, Dinu Bernic, care se află acum în rândurile Forțelor Armate ale Ucrainei. El luptă împotriva ocupanților din martie 2022, adică chiar de la începutul invaziei la scară largă. În timpul concediului ne-a vizitat, elevii au ascultat cu mare interes relatarea lui.
Ținem legătură și cu alți doi mălineșteni, aflați pe front – Serghei Cernov și Igor Drebot.
–Doamnă Iulia, consătenii Dumneavoastră sunt oameni cu Dumnezeu în suflet, după cum se spune. Ei țin foarte mult la Biserica din sat, întotdeauna au manifestat o stimă deosebită față de părintele paroh. La regretatul Ion Carabulea am văzut o fotografie veche din anii 30 – corul bisericesc împreună cu parohul Porfir Baltag, tatăl vestitului poet Cezar Baltag, despre care am amintit mai sus. Probabil că această fotografie se numără printre exponatele de valoare ale muzeului de la Gimnaziu. Pentru credincioșii evlavioși caritatea este ceva firesc. Vă coordonați activitatea de caritate cu cea a Bisericii din sat?
–Nu numai cu Biserica ortodoxă din sat. În Mălinești sunt și două case de rugăciuni și cu toate comunitățile religioase împreună ne străduim să-i susținem pe apărătorii noștri, care au o misiune foarte grea, dar extrem de importantă, vitală – aș spune, pentru statul nostru, pentru viitorul lui, al copiilor noștri. Cu prilejul sărbătorii sărbătorilor – Învierea Domnului – vom pregăti o sută de colete de Paști pentru apărătorii țării. Să simtă și ei această sărbătoare și căldura de acasă. Lumina Învierii să-i ocrotească pe calea spre victorie și pace. Victoria și pacea sunt cele două speranțe ale noastre în aceste vremuri de restriște.
–În această perioadă din preajma Paștelui cuvântul „pace” are o semnificație deosebită. El ne aduce aminte de spusele Mântuitorului cu două zile înainte de patimi: „Pace vă las vouă…”. Prin pacea lăsată de Iisus Hristos se risipește orice întuneric și întristare, orice teamă și nesiguranță. Prin ea triumfă binele. Sunt de acord cu Dumneavoastră, doamnă directoare, că pacea este ceea ce ne dorim mai mult acum, iar ea se câștigă prin eforturile noastre comune. Să ne ajute Dumnezeu.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com