Satul Berestea își are o istorie de mai bine de jumătate de mileniu. Situat în Țara de Sus a Moldovei medievale, el a primit „act de naștere” la 8 iulie 1456, adică înaintea domniei lui Ștefan cel Mare. În 1812 Berestea s-a pomenit în provincia Basarabia, „botezată” astfel în pripă de ocupanți, care au speculat cu gloria de cândva a neamului de domnitori Basarab, anexând-o la Imperiul Rus. În perioada interbelică a făcut parte din județul Hotin al României, iar după instaurarea puterii sovietici a rămas în componența raionului Noua Suliță al regiunii Cernăuți.
Deși are rădăcini adânci în istorie, Berestea e modestă în evenimente, care i-ar interesa în mod deosebit pe specialiștii în materie. În schimb, a fost și a rămas vatră de agricultori și gospodari harnici, care lucrează cu dăruire ogoarele mănoase de pe moșia satului. Din casele sătenilor, educați în școală din localitate, s-au ridicat mulți intelectuali, buni specialiști în diferite domenii. O parte dintre ei s-au dus, chemați de steaua destinului, pe alte meleaguri. Doar fiecare își are calea sa în viață.
A înmulțit faima Berestei și un om cu steluță de erou în piept. Este vorba de președintele colhozului local „Prietenia Popoarelor”, Toader Caproș. A fost un talentat organizator al producției agricole, altfel gospodăria pe care o conducea n-ar fi devenit milionară în anii 80 ai secolului trecut, iar el, român din Mămăliga, satul său de baștină, – Erou al Muncii Socialiste. Odată, solicitându-i un interviu pentru presă, președintele Toader Caproș a încercat să prezică viitorul celor trei sate care făceau parte din colhozul „Prietenia Popoarelor” – Berestea, Doljoc și Mălinești. Credea în perspectiva construirii pe un teren drept a unui cartier ca la oraș pentru locuitorii acestor sate, iar vetrele loc să fie transformate în lanuri roditoare. Era o idee socialistă utopistă, de care el, Toader Caproș, s-a dezis foarte repede. Și-a dat seama că vatra satului este istoria lui și nu se poate trece prin ea cu plugul. Este leagănul unei comunități și el trebuie păstrat pentru generațiile care vor urma și vor continua firul neîntrerupt al istoriei. În schimb, a propus o idee foarte frumoasă: să fie marcată în mod deosebit ziua satului. În mod deosebit pentru Eroul Muncii Socialiste, Toader Caproș, însemna: construirea în sat a unei noi case de cultură, dezvoltarea infrastructurii sociale, asfaltarea drumurilor și neapărat săparea unei fântâni cu această ocazie, ca simbol al dăinuirii în istorie. La finele anilor 80 președintele Toader Caproș a reușit să organizeze Ziua satului Mălinești. Atunci la Mălinești a fost ridicat monumentul consătenilor căzuți pe fronturile celui de-al Doilea război mondial, a fost construită o școală nouă, asfaltate drumurile și săpată o fântână în centrul localității cu ghizduri în formă de urcior. Întreaga suflare a satului s-a pregătit pentru această sărbătoare, iar activiștii au făcut rost de copiile documentelor de la arhivele din România cu date despre Mălinești.
În anul următor o asemenea sărbătoare urma să aibă loc la Doljoc, iar peste un an – la Berestea. Iar Berestei în această privință nu i-a mers: s-a destrămat Uniunea Sovietică, iar cu ea – și colhozurile. A rămas la Berestea construcția Casei de cultură neterminată, a fost săpată și fântâna-simbol în centrul satului, dar nimeni nu ia apă din ea…
Vremurile s-au schimbat, dar izvorul bunăstării a rămas, ca întotdeauna, munca gospodarilor din sat. Poate la anul viitor, când se va împlini o dată rotundă de la prima atestare documentară a localității noastre natale, va fi organizată o adevărată Zi a satului Berestea, cu majoritatea fiilor și fiicelor lui, adunați la vatra străbună.
Vasile Carlașciuc
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
