AVASILOAIE Ilie al lui Ilie, născut în 1895, în localitatea Hreaţca, fostul judeţ Dorohoi al României, încadrată la 29 iunie 1940 în componenţa Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuţi, Ucraina, a absolvit şapte clase, ţăran. În timpul instaurării puterii sovietice în ţinut se afla la muncă în România. În ziua de 22 iulie 1940, a hotărât să revină acasă, unde-l aşteptau scumpa lui soţie şi trei copii. Nimereşte în mâinile grănicerilor bolşevici şi este întemniţat în închisoarea din Cernăuţi. Au început interogatoriile bestiale. Va fi acuzat de faptul că în perioada interbelică a fost membru al unor partide politice române, desfăşurând „o luptă activă împotriva mişcării revoluţionare”. Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS, prin decizia nr. 34 din 29 martie 1941, îl condamnă la opt ani de muncă silnică. Apucând drumul calvarului, nimereşte în lagărul stalinist din oraşul Vorkuta, Federaţia Rusă, unde nopţile negre-s fără sfârşit şi pământul durerii zace de veacuri. Suflarea Nordului îi pătrundea în sânge, înfiorător de lungă era durata iernii, trezindu-i în suflet dorul de casă şi de vară. Numai vântul pribeag ducea spre Patrie chinul românilor din cazematele comuniste. Departe de vatră, urmaşii lui Ştefan, bolnavi şi flămânzi, vinovaţi fără vină, erau torturaţi în împărăţia îngheţurilor veşnice. Pe data de 13 iunie acelaşi an, membrii familiei sale, trecuţi în categoria „elementelor care prezintă un pericol social”, sunt deportaţi, împreună cu alţi osândiţi, în vagoane pentru vite, în Siberia. Eşaloanele morţii s-au oprit în regiunea Tiumen, în inima Gulagului stalinist. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 16 februarie 1990.
AVASILOAIE Ilie al lui Ilie, născut în 1937, în localitatea Hreaţca, fostul judeţ Dorohoi al României, încadrată la 29 iunie 1940 în componenţa Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuţi, Ucraina. Pe data de 10 iunie 1941, „troika operativă” a Direcţiei Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS din regiunea Cernăuţi adoptă hotărârea privind deportarea lui, fiind acuzat de faptul că „era rudă cu un trădător al patriei”. Reabilitat conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.
AVASILOAIE Nicolae al lui Ilie, născut în 1926, în localitatea Hreaţca, fostul judeţ Dorohoi al României, încadrată la 29 iunie 1940 în componenţa Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuţi, Ucraina. Pe data de 10 iunie 1941, „troika operativă” a Direcţiei Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS din regiunea Cernăuţi adoptă hotărârea privind deportarea lui, fiind acuzat de faptul că „era rudă cu un trădător al patriei”. Reabilitat conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991. Nicolae a fost ridicat împreună cu mama sa, Victoria, cu sora Emilia şi fratele Ilie în noaptea infernală de 12 spre 13 iunie 1941. În 1996, fiind întors din Siberia la baştină, mărturisea următoarele despre destinul deportaţilor: „În timp de cel mult douăzeci de minute am fost scoşi din casă aproape goi şi flămânzi şi puşi pe drumurile pribegiei. Peste câteva ore eram la gara din Noua Suliţă, zăvorâţi în vagoane de vite. Astfel am stat acolo vreo două zile. Peste vreo trei săptămâni de chinuri îndurate în vagoanele de vite puturoase, am ajuns la „destinaţie”, fiind repartizaţi într-un sătuc cu numele Tropinsk din raionul Elutorsk, regiunea Tiumen. Vreo şapte sau opt sute de oameni au fost „adăpostiţi” într-un grajd de cai. Şi chiar deodată cei apţi de muncă au fost puşi la lucru: trimişi la doborât copaci în pădurile mlăştinoase şi pline de ţânţari. Iernile sunt cumplite în acele locuri uitate de Dumnezeu şi de oameni. Gerurile ajung şi chiar depăşesc cinzeci de grade. Mai ales nopţile nesfârşit de lungi îi încremeneau pe oameni cu suflul lor de ghiaţă. Veni dezgheţul şi se stârni o epidemie groaznică. Cei care au scăpat de foame şi de frig, erau seceraţi de boli. Nu ştiu din ce considerente, dar ne-au scos din grajdul acela în primăvara lui 1942 şi ne-au dus, întâi pe apă, apoi cu trenul, până la Tiumen, iar de acolo mai departe până… la capătul lumii. Dar ieşi la iveală că sunt şi mai departe locuri tot mai sălbatice, mai groaznice. Am fost duşi la Kondinsk şi mai departe la Şain. Ne-au debarcat şi ne-au lăsat pe malul râului Konda, punându-ne la cosit ierburi pentru fân. Trăiam în nişte colibe, care ne adăposteau câine-câineşte de ţânţari, ploi şi frig. Dar prin luna august colibele au ars şi noi ne-am pomenit sub cerul liber, iar îngheţurile vin devreme pe acolo. Am avut noroc că totuşi şi-au făcut milă de noi şi ne-au primit în sătucul Şaim şi ne-au dat şi nişte saci ca să ne facem îmbrăcăminte, căci spuza de boarfe ce le mai aveam fusese mistuită de foc împreună cu colibele. Astfel, în foame şi goliciune, frig şi înjosiri trecea zi de zi şi an de an pentru cei care supravieţuiau”.
AVASILOAIE Victoria a lui Vasile, născută în 1897, în localitatea Hreaţca, fostul judeţ Dorohoi al României, încadrată la 29 iunie 1940 în componenţa Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuţi, Ucraina, a absolvit şcoala primară. Pe data de 10 iunie 1941, „troika operativă” a Direcţiei Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS din regiunea Cernăuţi adoptă hotărârea privind deportarea ei, fiind acuzată de faptul că „era rudă cu un trădător al patriei”. Averea indicată a persecutatei constituia o casă, un grajd, un coteţ şi cinci hectare de pământ. Reabilitată conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.
AVĂCĂRIŢEI Toader al lui Gheorghe, născut în 1890, în localitatea Târnauca, fostul judeţ Dorohoi al României, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componenţa Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuţi a Ucrainei, neştiutor de carte, ţăran. A fost arestat de grănicerii sovietici din Detaşamentul nr. 97 al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS în ziua de 11 august 1940. Pe data de 18 aprilie 1942, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS îl condamnă la trei ani de detenţie într-un lagăr stalinist de muncă corecţională „pentru complicitate la trecerea ilegală a frontierei”. Acasă au rămas soţia Grapina şi cinci copii: Eugenia, Ion, Maria, Nicolae, Vasile. Averea indicată a persecutatului constituia o casă, două vite şi cinci hectare de pământ. Reabilitat conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.
AVRĂMIUC Ion al lui Gheorghe, născut în 1904, în localitatea Buda Mică, fostul judeţ Dorohoi al României, încadrată la 29 iunie 1940 în componenţa Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuţi, Ucraina, a absolvit şcoala primară, negustor. Fiind trecut în categoria „elementelor care prezintă un pericol social”, a fost arestat de reprezentanţii organelor staliniste de represalii în ziua de 6 aprilie 1941. Mâinile dornice de muncă sunt ferecate în lanţuri. Soţia-i Maria îşi va rupe părul de jale, iar cei patru copii rămân cu ochii scăldaţi în lacrimi. Osânditul va fi întemniţat în închisoarea din Cernăuţi, în beciurile pline de groază ale căreia vor începe interogatoriile şi nopţile de nesomn. Odată cu declanşarea operaţiunilor militare între România şi fosta Uniune Sovietică apucă drumul calvarului. Pe data de 17 octombrie 1942, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS îl condamnă la cinci ani închisoare, fiind întemniţat în lagărul comunist din regiunea Sverdlovsk, Federaţia Rusă. Averea indicată a persecutatului constituia o casă, un grajd, o vacă, un cal, patru hectare de pământ. Românul era proprietarul unei prăvălii. Reabilitat de către Procuratura regiunii Cernăuţi la 12 mai 1989.
Petru GRIOR,
directorul Centrului de Cercetări Istorice şi Culturale din Cernăuţi
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com