BISERICA DE LEMN DIN SATUL CUPCA

10 11 F 3

        Motto:

      Biserică străbună,

      Lăcaș de închinare,

      Ne-ndemni la fapte bune

      Și la credință tare…

Satul Cupca, vechi sat de români din Nordul Bucovinei, atestat în 1429 într-un document emis de  domnitorul Alexandru cel Bun, se află situat la circa 45 de kilometri de orașul Cernăuți. Se află pe malul stâng al Siretului Mic, un afluent al râului Siret ce curge prin satele bucovinene.

Aici s-au păstrat multe tradiții strămoșești, dar și un frumos lăcaș de închinare – Biserica din lemn, devenită cu timpul monument de cult.

Vechile documente ne vorbesc despre faptul că o biserică ar fi existat pe aceste locuri încă prin secolul al XIV. Prima biserică s-a construit întru-n cătun numit Săliște, de fapt denumirea lui s-a păstrat până în ziua de azi. În 1787 biserica era deja întru-n alt cătun numit „La biserică”. Ea a fost mutată pe vârful dealului din Cupca, în 1866, de teamă să nu alunece terenul cu tot cu biserică din cauza inundațiilor. Aici, pe acest deal se găsește până în prezent. În 1995 a fost sfințită noua biserică a satului. Hramul bisericii a rămas același „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, dat din vechime. Pe stil vechi creștinii ortodocși de aici îl sărbătoresc la 21 noiembrie în fiecare an.

Credința ortodoxă s-a păstrat în toate timpurile, o dovadă a faptului că cupcenii dintotdeauna au fost buni români, creștini și gospodari. Așadar, biserica de lemn din Cupca se păstrează ca monument de cult, vizavi de noua biserică. A fost construită în stil moldovenesc, păstrându-se autenticitatea și frumusețea ei de altădată. Este în întregime din lemn, doar cu anii acoperișul a fost acoperit cu tablă de ținc pentru a nu fi deteriorat din cauza ploilor sau zăpezilor. Bineînțeles, că s-au făcut unele reparații, mici restaurări pe parcursul anilor. Slujbe aici, în vechea biserică, se fac doar la anumite sărbători, vizitată poate fi oricând, de toți doritorii. Încăperea nu este prea mare, fiind fără naos (intrare în biserici cum se obișnuiește acum), de afară, intrându-se direct în biserică. Podeaua, pereții, podul sunt din lemn bine păstrat și îngrijit. Întru-n ungher se află  o mică scară ce duce sus la un mini-balcon unde până la 1995, când a fost sfințită noua biserică, se afla corul bisericesc ce trebuia să cânte la sfintele slujbe ținute în biserică duminica sau la alte sărbători creștine. În interiorul bisericii vechi se păstrează  icoane, candele, prosoape sau ștergare cum sunt numite aici, cruciulițe, alte obiecte vechi de cult. Broderiile vechi, țolișoarele, lăicerele, scorțarele și alte asemenea atribute cusute, brodate, țesute de mâinile harnice ale cupcencelor se păstrează de asemenea în vechea bisercă.  Sigur că va trebui cu timpul să fie aplicate anumite soluții pentru păstrarea autenticității acestor obiecte din interior, cât și la exterior, dar deocamdată preoții, membrii comitetului bisericesc, enoriașii au grijă, fac curățenie, ordine în ambele biserici, de marile sărbători.

În apropierea vechii biserici s-a păstrat și fosta clopotniță, fântâna, este nu departe și mormântul boierului Ivan Cupcici, cel care a stăpânit cândva aceste pământuri. Cimitirul și cel vechi și cel nou se află tot aici.

Cupcenii țin la vechile tradiții și obiceiuri, dintre care unul este cel numit „Toaca”. În a treia zi de sfintele Paști copii și maturi vin la biserică, îmbrăcați majoritatea în haine naționale, ciocnesc ouă roșii și încondeiate, urându-și unul altuia Sărbători fericite și salutându-se ca toți creștinii din lume cu tradiționalul „Hristos a înviat!”, la care răspund cu plăcere și evlavie „Adevărat  a înviat!”. De asemenea țin și la frumoasele sărbători de iarnă, mai ales la colindele de Crăciun. Ele au un specific aparte.

Păstrând aceste monumente de cult, tradițiile creștine, ne păstrăm autenticitatea,  istoria, neamul, credința…

Despre vechea biserică de lemn din satul Cupca, se pot găsi materiale în arhivele statului, în cartea avocatului și scriitorului Vasile Plăvan, originar din acest sat, în monografia doctorului în silvicultură Petru Ciobanu, autorul principal al monografiei „Cupca, un sat din Bucovna”, al fostului cantor bisericesc Vasile Timiș, al istoricului contemporan Constantin Ungureanu, aflat acum cu domiciliul în Suceava, în cele scrise de regretata poetă creștină din Timișoara Mariana Gurza, originară din această localitate, în cercetările directorului APP Protecția Patrimoniului din București, dl Laurențiu Dragomir, care a studiat detailat monumentele istorice din Nordul Bucovinei, câte ceva și din cele scrise și publicate cu diverse ocazii de semnatara acestor rânduri.

În anul 2012, la cei 225 de ani ai bisericii de lemn din Cupca, am scos de sub tipar broșura „Sfânt lăcaș de închinare”. Anul acesta se împlinesc 237 de ani ai vechii biserici din această localitate.

Având și un mic muzeu istorico-etnografic al satului Cupca, aflat în incinta liceului local, în a doua cameră puteți găsi materiale și standuri despre bisericile din Cupca, preoții și corul bisericesc de cândva.

Eleonora SCHIPOR,

Profesoară la Liceul din Cupca

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Добавить комментарий