Istoricul zilei: 25 august
La 25 august 1907 s-a stins din viață Bogdan Petriceicu Hașdeu, una dintre cele mai mari personalități ale culturii române din toate timpurile.
Bogdan Petriceicu Hașdeu (nume la naștere Tadeu) s-a născut la 26 februarie 1838 la Hotin, după alte surse – la Cristinești, sat din apropierea Hotinului, unde a și copilărit, fiind botezat de preotul din Berestea. Este cel mai de vază descendent din familia celebră Hâjdău, fiul scriitorului basarabean Alexandru Hâjdău. Pe atunci Basarabia făcea parte din Imperiul Rus și după ce făcuse carte la Chișinău, Bogdan Petriceicu Hașdeu a studiat la Universitatea din Harkiv. Acolo, sub îndrumarea unor profesori vestiți, obține cunoștințe solide în domeniul filologiei și al lingvisticii. Cu unii dintre colegii de facultate, deveniți și ei savanți în domeniul lingvisticii, va coresponda în decursul vieții. După terminarea studiilor a slujit ca ofițer în armata rusă. La 1856, când sudul Basarabiei a revenit la Moldova, el a trecut în acest ținut pentru a scăpa de deznaționalizarea forțată practicată de administrația de ocupație. Rușii i-au cerut extrădarea, iar la refuzul autorităților române, i-au anulat dreptul de moștenire pe care-l avea asupra unor moșii ale familiei rămase în partea rusească a Basarabiei. Mai târziu însă i s-a recunoscut acest drept pe cale judiciară. În anul 1858 Bogdan Petriceicu Hașdeu s-a mutat la Iași, ca profesor de liceu și bibliotecar al Universității. A donat bibliotecii universitare 4.000 de volume. În acest timp Hașdeu a pus bazele mai multor publicații, în care apar poezii lirice, fabule, nuvele, lucrări critice scrise de el. În perioada 1876-1900 scriitorul și savantul Bogdan Petriceicu Hașdeu deține funcția de director al Arhivelor Statului din București, în această calitate contribuind la publicarea documentelor în „Arhiva istorică” și „Cuvinte din bătrâni”, atât din arhivele românești, cât mai ales din cele străine referitoare la români.
În 1877 Bogdan Petriceicu Hașdeu a fost ales membru al Academiei Române ca recunoaştere a calităţii operei sale de până atunci şi a spiritului său enciclopedist. Din 1878 a fost profesor de filologie comparată la Universitatea din București, unde a tipărit o parte din cursurile sale pline de originalitate și de cunoștințe vaste asupra literaturilor străine și a limbii române. Pentru studiul său „Cărțile populare ale românilor din secolul al XVII-lea în legătură cu literatura poporană cea nescrisă”, în anul 1880 i se acordă Premiul Academiei Române.
Viaţa lui Bogdan Petriceicu Haşdeu avea însă să poarte şi amprenta unei imense tragedii, unica lui fiică, Iulia Haşdeu – un copil genial şi precoce, care la vârsta de doi ani învăţa limba franceză, la cinci ani scria nuvele, la 11 ani compunea piese de teatru, iar la 16 ani devenea prima româncă înscrisă la prestigioasa Universitate Sorbona, depăşind legile firii – un caracter de o profunzime uimitoare, avea să moară la doar 18 ani, în urma unei pneumonii. După moartea singurei sale fiice, Iulia, în 1888, Bogdan Petriceicu Hașdeu a devenit mistic și fervent practicant al spiritismului. Cu acest scop a construit Castelul Iulia Hașdeu de la Câmpina. Acolo s-a stins din viață la 25 august 1907, lăsând în urmă o operă vastă și rezistentă timpurilor. Bogdan Petriceicu Hașdeu rămâne un mare om de cultură, un neobosit cercetător și un pionier al mai multor domenii ale filologiei și istoriei României.
Opera lui Bogdan Petriceicu Hașdeu a servit drept obiect de studiu pentru cercetătorul cernăuțean Olexa Romaneț, monografia căruia a fost apreciată în cercurile științifice din Ucraina, Moldova și România.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com