În epoca informațională profesia de jurnalist este pe cât de romantică, pe atât de necesară, fiindcă omul este nevoit mereu să deosebească veştile bune de cele rele, cele adevărate de cele false, aşa cum separă grâul de neghină. Un jurnalist onest, cinstit şi conştient de misiunea pe care o are îl va ajuta să facă acest lucru, drept armă a propăşirii servindu-i cuvântul. În ce măsură mediile de expresie românească din regiune îndeplinesc această funcţie socială? Iată întrebarea pe care „Libertatea Cuvântului» a adresat-o unor persoane, care nu-şi închipuie modul de viaţă fără de ziare.
„Mult mai de preţ sunt informaţiile concrete despre oameni concreţi”
Nicolae MINTENCU, profesor de română la Şcoala medie din Voloca, raionul Hliboca, învăţător emerit al Ucrainei:
— În ziua de astăzi este foarte greu să-ţi imaginezi un ziar, care să nu insereze în şpalturile sale informaţii din reţeaua Internet. Internetul e bun, dar într-o anumită măsură, el nu trebuie să prevaleze, căci cu mult mai de preţ sunt informaţiile concrete despre oameni concreţi, despre faptele lor. Un ziar al comunităţii româneşti trebuie să cuprindă toate aspectele vieţii ei, să se refere la problemele importante cu care ea se confruntă, să ţină cont de doleanţele cititorilor. E nevoie de un dialog viu dintre ziar şi cititor. Şi mie, precum şi multor altor cititori, le place să găsească în ziar cât mai multe şi diverse informaţii. Varietatea temelor este prestigiul unei publicaţii.
„Se simte lipsa materialelor despre tineretul român”
Igor BURKUT, politolog, candidat în ştiinţe istorice:
— Mă număr printre ucrainenii, care manifestă interes şi faţă de presa scrisă, audiovizualul de expresie românească. Navighez periodic prin variantele electronice ale ziarelor româneşti din ţinutul nostru. Se observă un anumit progres. Este oglindită în mod profesionist tematica referitoare la politica externă a statului ucrainean. În acelaşi timp, simt foarte puţine materiale despre Republica Moldova, vecina noastră. Doar ne leagă relaţii de familie, istoria, businessul comun. Cred că mulţi cititori îşi pun întrebarea: oare Preşedintele moldovean, Igor Dodon, într-adevăr se orientează spre Moscova şi nu spre Europa?
În presa românească din Bucovina aproape că lipsesc materiale despre viaţa tineretului român. Îi am în vedere nu numai pe studenţi, dar şi pe tinerii deja încadraţi în câmpul muncii — la sat, ori la oraş.
Pe comunitatea românească ar trebui s-o preocupe pregătirea cadrelor de jurnalişti, or, aceştia, prin misiunea lor, devin propagatori ai culturii neamului lor. Pentru noi, ucrainenii, ar prezenta un interes deosebit articolele despre cultura românească din perioada interbelică.
Îi urez jurnalisticii române din regiune succese, inspiraţie şi întinerire.
„Mai treceţi şi prin satele îndepărtate”
Nina FLUIERAŞ, staroste de Bălcăuţi, raionul Noua Suliţă:
— Demult se vorbeşte că puterea trebuie să se întoarcă cu faţa spre sat. Şi presa urmează să facă acelaşi lucru. Sătenii se confruntă cu mari probleme, nu simt locuri de muncă şi tineretul pleacă peste hotare. Aceasta se simte foarte bine în satele situate mai într-o parte de drumurile centrale, cum ar fi Bălcăuţiul nostru. Ne-ar bucura dacă am vedea în paginile ziarelor măcar un material cât de mic despre localitatea noastră. Are şi ea unele realizări, oameni interesanţi şi harnici, tineri cu idei progresiste. Unica mea dorinţă faţă de jurnalişti este aceasta: mai treceţi şi prin satele îndepărtate.
Vasile CARLAȘCIUC