Credința. Speranța. Iubirea – trei noțiuni, consfințite în Scripturi, care determină esența vieții omului. Fără ele sufletul acestuia rămâne pustiit și fără șansa de mântuire. „Credința. Speranța. Iubirea” este denumirea Instituției de stat de reabilitare „Centrul panucrainean de reabilitare în complex a persoanelor cu invaliditate”. Deocamdată este unica în Ucraina și funcționează pe lângă Mănăstirea Înălțarea Domnului din Bănceni. Este o continuare firească și logică a osârdiei, râvnei în credință și a milosteniei fondatorului, arhimandritului Longhin (părintele Mihai Jar), unicul slujitor al altarului, român de etnie, care s-a învrednicit de titlul de Erou al Ucrainei.
Centrul de reabilitare „Credința. Speranța. Iubirea”, creat cu șase ani în urmă, este condus de doamna Tatiana JIBCIN, originară din ținutul Herței. Recent meritele ei au fost apreciate la nivel de stat prin conferirea titlului de „Lucrător social emerit al Ucrainei”.
– Ziua când am încetat să îmbrac halatul alb a fost dramatică pentru mine, dar în scurt timp am înțeles că numai un medic poate fi și un bun lucrător social, remarcă doamna Tatiana Jibcin. Or, sentimentul de caritate predomină în ambele profesii. De la Herța am fost invitată la Cernăuți să conduc Centrul de deservire socială „Turbota” („Grija”). Purtam grija oamenilor de vârstă înaintată și singuratici. Acolo au fost universitățile mele de caritate, căci numai un om cu suflet generos și capabil să înțeleagă durerea altuia se poate numi cu adevărat lucrător social, lucrător necesar societății. N-am regretat niciodată că am făcut acest pas, puțin o invidiam pe sora mea, medic-ginecolog, care zilnic asista la două-trei nașteri. Îi ziceam „Primești cu mâinile tale apariția pe lume a noii vieți, iar eu deseori mă preocup de funerarele bătrânilor singuratici decedați”.
Tatiana Jibcin, activând încă la „Turbota”, era încântată de caritatea legendară a părintelui Mihai.
– Părintele Mihai, având unele probleme de sănătate și atâția copii bolnavi înfiați sau aduși la mănăstire din întreaga țară, s-a gândit la un serviciu social corespunzător, continuă doamna Tatiana. Astfel, cu șase ani în urmă a fost creat Centrul de reabilitare „Credința. Speranța. Iubirea”. Copiii, care până a nimeri aici, de două ori au fost pedepsiți de soartă: li s-a luat sănătatea la naștere și-apoi părinții. Adică majoritatea sunt orfani, iar părinții celorlalți au fost privați de drepturile lor părintești. Părintele Mihai le este și mamă, și tată. La fel și dădacele, educatoarele, pedagogii, medicii care îngrijesc zilnic de ei. Copiii le spun chiar „mamă”. Transferându-mă cu serviciul aici, am însușit încă un adevăr al vieții: dacă n-aș fi fost medic de profesie, n-aș fi putut lucra la o asemenea instituție.
În momentul de față la Centru sunt angajați 252 de lucrători sociali. Majoritatea lor sunt din satele raionului Herța. Fac naveta și specialiști de la Cernăuți. Sub tutela lor se află zi și noapte 171 de copii, dintre care 82 sunt bolnavi de SIDA.
– Aici nu fiecare poate lucra: e nevoie de anumite calități spirituale, continuă doamna Tatiana Jibcin. Pentru noi Credința, Speranța, Iubirea nu sunt cuvinte frumoase din predici, ci o stare permanentă a sufletului. Cu băieții se ocupă bărbați, adică tineri care și-au asumat benevol această misiune pedagogică. Iată, Ion Gociu de la Horbova, care și-a făcut studiile în România, se ocupă de reabilitarea fizică a copiilor invalizi. Are o inimă generoasă și milostivă, acasă îngrijește de mama sa, țintuită la pat.
– Aplic chiar metodele chineze de tratare, spune Ion Gociu. Vom trece în curând și la hipoterapie – tratarea cu ajutorul cailor. Deja e totul pregătit. Să vedem și această minune…
Fiecare lucrător de la Centru sunt oameni cuvioși cu sufletul și fapta. Într-adevăr, este o faptă eroică de a le întoarce acestor copii, oropsiți de soartă, Credința, Speranța și Iubirea. Prin înfierea a câteva sute de copii, prin crearea acestui Centru de reabilitare părintele Mihai a schimbat mentalitatea localnicilor. A lăsat în sufletele lor sămânța adevăratei credințe, seninătății, speranței și fiorul iubirii supreme.
– La școala din Molnița învață circa 60 de copii, bolnavi de SIDA, de la centrul nostru. Ei prietenesc cu colegii de clasă, pedagogii și părinții elevilor din sat au o atitudine înțelegătoare față de aceștia și nu caută să-i izoleze. I-au primit în societatea lor și aceasta este o minune înfăptuită de părintele Mihai. Odată, de la minister mi s-a plâns un demnitar că de mult timp nu găsește școală în toată Ucraina ca să-l aranjeze pe un copil bolnav de SIDA. Înseamnă că exemplul nostru este unic, accentuează doamna Tatiana.
Mănăstirea de la Bănceni și Centrul de reabilitare se află într-un loc deosebit, binecuvântat de ceruri.
