Această salcie a fost sădită prin anii 60 la Sadagura, probabil cu scopul de a întări malurile râulețului din apropiere. Și în decursul a mai bine de jumătate de secol ea a tot crescut, devenind un copac viguros, cu o înălțime de vreo 30 de metri. De la o vreme, răspunzând tot mai des prin scârțiituri la adierile săltărețe ale vântului, ea i-a îngrijorat pe localnici. Aceștia și-au dat seama că nevoia poate veni în orice moment. Cu cinci ani în urmă ei au făcut o adresare către administrația de imobil, explicând ce se poate întâmpla dacă, Doamne ferește, vine un vânt puternic, salcia nu rezistă și ea poate cădea peste casele oamenilor, peste linia de curent electric de înaltă tensiune sau peste rețeaua de gaz. Semnalul de alarmă al locuitorilor de pe strada Iunațka a trecut pe lângă urechile conducătorilor administrației de imobil, nu s-a întreprins nimic și locatarii au rămas indignați. Salcia una singură a rămas să protesteze prin scârțiiturile sale tot mai deslușite.
Și, iată, la 27 noiembrie s-a întâmplat ceea, de ce se temeau oamenii. Sub greutatea zăpezii salcia s-a prăbușit. Prin cădere ea a distrus gardul și șura din curtea gospodarului Vitali Danilovyci (str. Iunațka, 4).
– Pagubele sunt mari, dar și mai mari puteau fi, ni s-a plâns dl Vitali Danilovyci. Salcia putea să cadă și peste casă, iar în ea locuiește mama mea, care-i invalidă. Dacă unghiul căderii era puțin schimbat, copacul se prăbușea cu toată puterea asupra casei vecinului, în care trăiesc șase persoane, inclusiv copii mici. Putea afecta rețeaua de gaz sau linia de curent electric de înaltă tensiune. Mi-i strașnic să-mi imaginez consecințele.
– Dar și mai mult m-a amărât atitudinea celor de la serviciile în cauză, continuă domnul Vitali. M-am adresat imediat Serviciului pentru situațiile de urgență. Mi-au declarat că tăierea copacilor căzuți nu ține de îndatoririle lor. Am bătut la ușa Trustului „Zelenbud”, care se ocupă de îngrijirea spațiilor verzi din oraș. Acolo mi-au promis că o să trimită muncitori și o să vadă la fața locului ce trebuie de întreprins. Am așteptat, dar așa și n-a venit nimeni. M-am dus la administrația de imobil din Sadagura, dar tot fără nici un rezultat. Atunci am hotărât să angajez o brigadă pe banii mei și să taie salcia, care cântărește vreo două tone. O brigadă a cerut șapte mii de grivne. M-am gândit că e prea scump și am găsit altă brigadă, care s-a învoit cu cinci mii de grivne. Iată așa, am scos banii din buzunar și am plătit serviciile pe care erau obligate să se facă organizațiile respective.
Din cazul trist al lui Vitali Danilovyci reiese că chiar și în situațiile de forță majoră uneori mai rezistentă se arată a fi indiferența. Ea e în stare să deregleze chiar sistemele firești de gospodărire.
