La 23 iulie 1812 a fost semnat „Regulamentul privind instituirea administrației provizorii rusești pe teritoriul moldovenesc dintre Prut și Nistru”.
Acest document, unul dintre primele referitoare la anexarea Basarabiei, a fost semnat la București, la 23 iulie 1812, de către amiralul rus Pavel Ciciagov, comandantul armatei Dunărene. Prin el boierul moldovean, Scarlat Sturdza, desemnat primul guvernator civil al Basarabiei țariste pe teritoriul moldovenesc dintre Prut şi Nistru, a primit instrucţiuni concrete. Regulamentul a intrat în vigoare la 2 februarie 1813. Impunerea Regulilor de guvernare temporară a Basarabiei erau necesare pentru evitarea răscoalelor în partea Moldovei, proaspăt anexată Imperiului rus, în urma războiului ruso-turc din 1806-1812, și confirmată prin Pacea de la București din 16 mai 1812. Prin actul său amiralul Pavel Ciciagov a „conferit” fără nici un temei regiunii dintre râurile Prut și Nistru, care aparținuse Țării Moldovei, denumirea părţii sudice a acestei regiuni, la acel moment o raia turcească cunoscută sub numele de Basarabia. În baza „Regulamentului privind instituirea administraţiei provizorii”, provincia dintre Prut şi Nistru a fost împărţită în 12 ţinuturi: Greceni, Codru, Hotărniceni, Orhei, Soroca, Hotin, Bender, Akkerman, Chilia, Căuşeni, Reni şi Ismail, care uneau 17 oraşe şi 693 de sate. Teritoriilor moldoveneşti recent anexate Imperiului Rus, care au obţinut un statut de regiune, le-a fost acordată autonomia limitată, iar locuitorilor le-a fost permisă utilizarea în continuare a legilor locale. A fost organizat un guvern provizoriu, compus din două camere, în frunte cu guvernatorul civil Scarlat Sturdza. Justiția penală sau civilă era efectuată în corespundere cu obiceiurile locale, iar poliția activa în baza legilor ruseşti. Lucrările de secretariat erau organizate în două limbi – rusă şi română. Limba rusă se folosea în şcoli şi biserici. Guvernul Basarabiei țariste era supus nemijlocit comandantului suprem al armatei Dunărene, care avea dreptul să anuleze orice decizie a lui, fapt care transforma această autonomie relativă în una declarativă.
Scarlat Sturdza provenea dintr-o familie de boieri moldoveni cu vechi tradiţii cărturăreşti. El a fost primul şi totodată singurul guvernator moldovean al Basarabiei anexate de Imperiul Rus.
După anexarea Basarabiei, ţăranii supuşi la dări suplimentare au început să fugă în masă spre Moldova de peste Prut. De aceea, pentru a preîntâmpina o masivă depopulare a teritoriului, la 7 octombrie 1812, Scarlat Sturdza a emis o dispoziţie specială adresată comandantului Armatei Dunărene. Pavel Ciciagov, prin care acestuia i se indica instituirea cordonului de pază la hotarul de apus al Basarabiei. La 17 iunie 1813, pe motiv de boală, Scarlat Sturdza a fost eliberat din funcţie. În realitate, destituirea a fost provocată de opoziţia sa fermă faţă de intenţiile de rusificare a administraţiei şi de colonizare a provinciei cu ţărani aduşi din toate colţurile Imperiului Rus. Locul său a fost preluat de generalul‐maior rus Ivan Harting, guvernator militar al provinciei în august 1813. Scarlat Sturdza a decedat la Chişinău pe data de 1 aprilie 1816.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com