La 1 aprilie 1881, în satul Răşinari din Transilvania, s-a născut Octavian Goga, poet român ardelean de origine aromână, politician de extremă dreaptă şi prim-ministrul României. Octavian Goga (1881-1938) a fost membru al Academiei Române din anul 1920. Considerat unul din marii poeţi ai neamului, pe ambii versanţi ai Carpaţilor, Octavian Goga s-a bucurat, la numai 25 de ani, de un prestigiu literar remarcabil.
S-a născut pe 1 aprilie 1881, în satul Rășinari, Sibiu. Octavian Goga a fost un poet român, ardelean, de origine aromână, politician de extremă dreaptă. Viața politică a constat în funcția lui de prim-ministru al României, din decembrie 1937 până în februarie 1938. În 1890, poetul s-a înscris la liceul de stat din Sibiu, Liceul „Gheorghe Lazăr” de astăzi, unde a studiat 9 ani, întrucât s-a mutat și a studiat la Brașov. La absolvirea liceului, în 1900 s-a înscris la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Budapesta, continuându-şi apoi studiile la Berlin şi încheindu-le în 1904.
Activitatea literară a început-o în jurul anilor 1900. În 1905, volumul «Poezii» este publicat în Budapesta, reeditat la București și Sibiu. După această lansare, „adevărat eveniment literar”, poetul a intrat tot mai mult în spațiul public. Poeziile din acest volum sunt considerate „creaţiuni geniale” şi cei mai valoroşi critici „înţeleg rosturile sociale, naţionale şi estetice ale acestei apariţii în istoria liricii româneşti”.
În septembrie 1906, Goga a fost ales secretar literar al Asociaţiei transilvană pentru literatura română şi cultura poporului român. Prin articole publicate în revista „Ţara noastră”, a adoptat o poziţie critică faţă de exploatarea la care erau supuşi ţăranii din România şi faţă de conducerea de atunci. După aceste evenimente, a fost închis în penitenciarul din Seghedin. Prin acordarea la 21 martie 1906 a premiului „Năsturel Herescu” pentru volumul de debut, creaţia poetică a lui Octavian Goga a primit consacrarea Academiei Române. În 1924, poetul a primit Premiul Naţional de poezie, iar Mihail Sadoveanu pentru proză.
Pe 5 mai 1938, Octavian Goga a suferit un atac cerebral și a intrat în comă. La două zile după, poetul moare și este înmormântat la conacul lui din localitatea Ciucea.
După Eminescu şi Macedonschi Goga e întâiul poet mare din epoca modernă sortit prin simplitatea aparentă a poeziei lui să pătrundă tot mai adânc în sufletul mulţimii, poet naţional şi totodată pur, ca şi Eminescu. Literatura pe care am moştenit-o de la Octavian Goga, lirica sa şi o bună parte din publicistică – actuală şi modernă prin generozitatea idealului social, prin autenticitatea sentimentului patriotic este rezultatul concepţiei sale de atâtea ori afirmate. Poezia socială a lui Goga este plină de mister şi acest mister provine din faptul că poetul s-a identificat cu patria, cu istoria şi cu năzuinţele ei. Poetul mărturisea: „Eu graţie structurii mele sufleteşti, am crezut întotdeauna că scriitorul trebuie să fie un luptător, un deschizător de drumuri, un mare pedagog al neamului din care face parte, un om care filtrează durerile poporului prin sufletul lui şi se transformă într-o trâmbiţă de alarmă. Am spus ce am avut pe inimă, am mărturisit adevărul, l-am strigat la răspântii, am chemat lumea în jurul meu să i-l arăt să-l vadă”. Poezia lui a depăşit momentul şi s-a înscris pe orbita marii poezii prin faptul că în ea trăiesc permanenţe etice româneşti, că ea exprimă sinteza sufletului nostru văzut în cele trei laturi unitare ale existenţei sale.
Goga a fost un arhitect priceput al Astrei basarabene şi un cronicar al realităţilor basarabene, pe care le-a surprins în volumul „Mustul care fierbe”. Acţiunile culturale ale lui Goga se înscriu în contextul mai larg al relaţiilor spirituale dintre Ardeal şi Basarabia. Deşi înstrăinată de aproape un secol, provincia dintre Prut şi Nistru nu-şi uitase rădăcinile. Basarabenii aflau în versul plin de jale, dar şi de răzvrătire, ecoul propriilor dureri, reflexsul năzuinţelor lor seculare. Plasaţi în extremităţile geografice ale românismului, transilvănenii şi basarabenii erau uniţi prin acelaşi destin vitreg. Poezia lui Goga a catalizat conştientizarea originilor comune şi a contribuit la cristalizarea perspectivelor care abia căpătau contur în realitatea basarabeană. Publicistica lui Octavian Goga reflectă cu toată evidenţa ansamblul de probleme cu care se confruntă Basarabia interbelică.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com