La 1 mai 1937, în satul Costiceni, judeţul Hotin (actualmente raionul Cernăuţi), s-a născut Ion Vatamanu, poet, publicist și om politic din Basarabia.
A absolvit școala de 7 clase din satul natal, după care urmează școala medie din satul vecin Vancicăuți pe care o termină în 1954. Între anii 1954-1955 lucrează ca învățător la școala din Costiceni. În perioada anilor 1955-1960 studiază la Universitatea de Stat din Chişinău, la Facultatea de Chimie. În 1962 debutează cu volumul de poezii „Primii fulgi”. În 1971 susține la Universitatea din Lviv, Ucraina, teza de doctorat în chimie. În 1973 a fost ales șef de laborator la Institutul de Chimie al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova, funcție pe care o va deține până la sfârșitul vieții. În toți acești ani ai carierei sale de chimist, Ion Vatamanu va publica peste 150 de lucrări științifice în domeniul chimiei analitice, va obține cinci brevete de invenție în domeniul oscilopolarografiei (1980-1989). O serie din metodicile sale vor fi aplicate în sfera agricolă și industrială din fosta URSS și din Moldova. În 1978 publică, în colaborare cu alți lucrători științifici ai laboratorului de chimie, lucrarea „Indice Bibliografic al literaturii de polarografie (anii 1922-1977)”. Iar în 1988 scrie monografia „Termodinamica hidrolizei ionilor metalelor” în colaborare cu tânărul savant, doctor în chimie Ilie Fiștic.
Copământeanul nostru, istoricul literar Dumitru Apetri a apreciat astfel scrisul lui Ion Vatamanu: „În tratatul său O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia, academicianul Mihai Cimpoi constata: „Ca orice poet basarabeano-bucovinean, Ion Vatamanu este modelat de matricea stilistică a satului în care s-a născut – blagian – veşnicia. Sentimentul plaiului, care apare ca «o grădină aleasă», generează o sinteză a liricului şi epicului, a baladescului şi imnicului, a reacţiei publicistice imediate şi a reflecţiei sentimentalo-existenţiale”.
Cu siguranţă, sentimentul plaiului este unul dominant în publicistica şi eseistica omagiatului. Poposind în oricare dintre localităţile republicii (Crăsnăşeni, Sărata-Galbenă, Corjeuţi etc.), scriitorul evoca specificul peisajului, grijile şi aspiraţiile localnicilor, îndemna lumea, mai ales pe generaţia tânără, spre acumulare de cunoştinţe, ca cea mai preţioasă zestre, făcea constatări dintre cele mai memorabile. Transcriem doar câteva, la întâmplare: „Pământul Moldovei, dăruindu-se pe deplin în rod, ne cere dragostea”; „Să trăieşti cu destinul pământului, numele căruia îl porţi”; „Ţăranul e galben la faţă, dacă nu e ploaie la timp”; „Mă adresez ţie, tineret din Corjeuţi, […] sprijin al inimii tale e pământul de baştină”.
Reţinem şi câteva constatări din eseurile dedicate problemelor de literatură şi artă: „Mihail Eminescu întâiul avea să întoarcă raza Luceafărului spre mamă, ca să lase în inima poeţilor dintotdeauna durerea şi unitatea scumpului chip”; „Grigore Vieru a adunat din poezia contemporană, ca să ne convingă şi pe noi că nu-i uşor să stai alături de folclor, alături de Eminescu”; „Mihai Cimpoi pune în discuţie sugestiile-cheie, muncind înlăuntrul poeticii lui Eminescu”.
Aristotel, cel mai de seamă filosof al Greciei Antice, susţinea că reprezentarea artistică a istoriei este mai ştiinţifică şi mai serioasă decât istoriografia exactă. Anume de acest adevăr s-a condus scriitorul Ion Vatamanu când şi-a scris paginile de publicistică şi eseistică. Expresia plastică şi suculentă, care-i domină textele, i-a uşurat calea spre cititorul de masă – eternă aspiraţie a tuturor scriitorilor.
Încă în tinereţea timpurie, Ion Vatamanu s-a logodit cu poezia, dar, cu trecerea anilor, a îmbrăţişat cu deosebită pasiune publicistica, mai ales eseistica, obţinând şi pe acest făgaş succese remarcabile”.
Între 1989-1991, împreună cu poeta Leonida Lari, Ion Vatamanu asigură conducerea ziarului „Glasul”, primul ziar în grafie latină din perioada postbelică în Republica Moldova, tipărit în Letonia cu sprijinul Societății „Dacia”. Între 1991-1993 a deținut poziția de director al revistei „Columna”. În 1990 este ales deputat în primul Parlament al Republicii Moldova și desemnat președinte al Comisiei Parlamentare pentru Cultură și Culte. Semnează Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova. Se stinge din viață la 9 august 1993 și este înmormântat în cimitirul Ortodox Central din Chișinău.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com