La 10 mai 1894 s-a născut Elvira Popescu, actriță franceză de origine română. Elvira Popescu, alternativ Popesco, (1894-1993) a fost o actriță română de teatru și film, directoare de scenă, care a făcut carieră în Franța.
Elvira Popescu a fost una dintre cele mai frumoase femei românce din perioada interbelică. A urcat pe scenă pentru prima dată într-un teatru din Bucureşti şi a ajuns să strălucească în luminile reflectoarelor pariziene. Francezii au numit-o Elvire Popesco şi au supranumit-o „Notre Dame de Théâtre“. Românca a fost mai populară în Franţa decât Greta Garbo, iar un scenarist francez şi-a dat viaţa pentru iubirea ei.
S-a născut la Bucureşti, pe 10 mai 1894. La vârsta de 11 ani, părintii i-au descoperit talentul actoricesc când şi-au dat seama că fetiţa putea imita pe oricine cu succes. Drumul către teatru i-a fost deschis de unchiul său, actorul Ion Nicolescu. El a fost cel care a iniţiat copilul în tainele actoriceşti şi a îndrumat-o să facă studii în acest domeniu. Elvira Popescu a urmat cursurile scolii dramatice. A fost eleva lui C.I. Nottara şi a Aristizzei Romanescu. A debutat la doar 16 ani, dintr-o întâmplare. Actriţa care urma să joace în piesa de pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti s-a îmbolnăvit şi Elvira a fost cea desemnată să o înlocuiască.
Interpretarea a fost un succes şi rolurile au început să curgă. În 1912 a fost solicitată să joace rolul Ilenei în „Înşir-te mărgărite” de Victor Eftimiu. Au urmat alte roluri care i-au confirmat talentul înăscut. Elvira Popescu nu s-a dovedit a fi doar o bună actriţă, ci şi un bun manager. Aşa se face că, la doar 25 de ani, în 1919, a fost numită directoare artistică a Teatrului Excelsior. Doi ani mai târziu, pune bazele Teatrului Mic, pe care l-a condus ca director în următorii ani. În tot acest timp, joacă zeci de roluri cu care se face cunoscută.
Scriitorul francez Louis Verneuil a fost cel care a convins-o să plece la Paris. A scris special pentru ea comedia „Verişoara din Varşovia”, pe care Elvira a acceptat să o pună în scenă în Franţa. În interpretarea Elvirei, comedia „Verişoara din Varşovia” a avut peste 1.000 de reprezentaţii. Francezii au fost fascinaţi de frumuseţea actriţei românce şi mai ales de accentul străin pe care Elvira nu se ferea să îl ascundă. În Franţa a avut o strălucită carieră. „Când apărea Elvira Popescu pe scenă, un fluid magnetic străbătea sala. Orice piesă, oricât de slabă, căpăta viaţă şi orice spectacol începea să strălucească. Spectatorii nu o lăsau să plece de pe scenă, iar aplauzele şi bisurile nu mai conteneau”, scria despre româncă, criticul de film Jerzy Toeplitz.
După relaţia cu scriitorul francez Louis Verneuil, Elvira s-a căsătorit cu baronul Maximilien Sébastien Foy, care a devenit ulterior conte. Aşa a ajuns actriţa Elvire Popescu, din Bucureşti, contesă de Foy în Franţa.
Elvira Popescu a încercat să fugă din calea celui de-Al Doilea Război Mondial, ea obţinând la 17 iunie 1940, împreună cu fiica ei, viza de Portugalia, ţară unde voia să se refugieze. N-a mai reuşit să plece şi a rămas în Franţa pe toată perioada ocupaţiei.
După o carieră întinsă pe decenii atât în teatru, cât și în film, unde a jucat sub bagheta regizorală a lui Jean Cocteau, avându-l partener pe Alain Delon în filmul „Plein soleil“, după ce a primit recunoaștere în Franța fiind distinsă cu prestigiosul Premiu „Molière“ pentru cea mai bună actriță și după ce a primit de două ori ordinul Legiunea de Onoare, una dintre cele mai înalte distincții ale statului francez, artista a devenit și membru de onoare al Academiei Române în 1993.
Elvira Popescu a plecat la Domnul la 12 decembrie 1993, la venerabila vârstă de 99 de ani, fiind înmormântată în Cimitirul Père-Lachaise din Paris. În cinstea ei, una dintre sălile Teatrului Marigny din Paris îi poartă numele, iar cinematograful Institutului Francez din Bucureşti a primit numele „Elvira Popesco”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com