La 10 octombrie 1943 a murit la Orsk, Rusia, istoricul Sever I. Zotta, membru corespondent al Academiei Române din 1919.
Sever I. Zotta s-a născut la 14/27 aprilie 1874, satul Chisălău, fostul județ Cernăuți. Tânărul Sever a absolvit mai întâi studiile secundare la Cernăuți, apoi studiile superioare (dreptul și științele sociale) la Universitatea din Viena. Își ia licența în drept, în București, în 1904, cu teza „Contractul de locațiune în dreptul roman și român”. În anul 1909, istoricul a publicat la București piesa istorică în versuri „Vasile Lupu”. În anul 1911, se stabilește la Iași unde se dedică studiilor de genealogie. El fondează revista Arhiva genealogică care apare de la 1 ianuarie 1912, care va fi, cum spunea Zotta, străină luptelor politice și departe de orice tendință snobistă de diferențiere socială. Din păcate după 1913 nu se mai tipărește din cauza lipsei de mijloace materiale ale editorului. Redacția revistei Arhiva Genealogică a fost la Mănăstirea Golia din Iași. La 1 octombrie 1912 a fost numit director al Arhivelor Statului din Iaşi, în ale cărei bogate depozite începuse să cerceteze odată cu venirea la Iaşi. În 1921 a înfiinţat, împreună cu Gh. Ghibănescu, la Iaşi, Societatea de Istorie şi Filologie şi a publicat studii de genealogie, studii referitoare la trecutul mănăstirii Golia. Sever Zotta, deşi nu avea, în bugetul instituţiei, bani destinaţi achiziţionării de documente, a convins particularii să depună la Arhive documentele pe care le păstrau. În acest mod, au ajuns în depozite documente de la prietenul său, Pavel Gore. De asemenea, bogata arhivă particulară creată de Nicolae Rosetti-Roznovanu a ajuns, pentru un timp, în depozitele Arhivelor Iaşi. A desfăşurat o bogată activitate publicistică bazată în primul rând pe tezaurul documentar al ţării, adunat în depozitele Arhivelor Statului. El a mers la palatul Stânca, judeţul Iaşi, i-a determinat pe urmaşii acestuia să ofere documentele pentru achiziţionare, de aici fiind cumpărate abia în anul 1944 de Arhivele Statului din Bucureşti.
Devine membru corespondent al Academiei Române din 1919 și membru onorific al „Comisiei Monumentelor Istorice” (la recomandarea lui Nicolae Iorga). În 1921, împreună cu istoricul Gheorghe Ghibănescu au înființat „Societatea de Istorie și Arheologie” din Iași. Zotta a desfășurat o bogată activitate publicistică bazată în primul rând pe tezaurul documentar al țării, adunat în depozitele Arhivelor Statului. Astfel sub egida Societății de Istorie și Arheologie, în luna octombrie a aceluiași an a început să apară la Iași revista „Ioan Neculce” în care se tipăreau studii și documente elaborate de el, G. Ghibănescu, Teodor Burada, Nicolai Andriescu-Bogdan și alții. În revista „Ioan Neculce”, în toate numerele care au apărut între 1921-1933, Sever Zotta a publicat studii și comunicări despre trecutul Iașiului, între care se remarcă interesantul studiu istoric despre mănăstirea Golia. În afară de revista „Ioan Neculce”, Sever Zotta a colaborat la diferite publicații cu caracter istoric.
Sever Zotta a întemeiat cea dintâi publicație de specialitate „Arhiva genealogică” (apărută la Iași în 1912-1913). În evoluția științei genealogice românești, apariția revistei Arhiva genealogică a constituit un fapt cu totul remarcabil. Articolul-program „Ce voim” este o adevărată profesiune de credință: „Scopul revistei de față este de a trezi și a mări în cercurile largi ale societății românești, dincoace și dincolo de hotarele ei politice, interesul pentru istoria, viața și viitorul familiilor, pentru ca din interesul acesta special să profite interesul general pentru istoria, viața și viitorul neamului românesc”. Toată arhiva cu lucrările sale se află în Arhivele din București și Iași (secția de genealogie). În Arhivele Naționale ale României din București se găsește fondul personal Sever Zotta. În acest fond se regăsește corespondența purtată de Sever Zotta cu personalitățile vremii, dintre care pot fi menționate scrisorile de la Nicolae Cartojan, Nicolae Docan, Gheorghe Bogdan-Duică, Constantin Giurescu, Pavel Gore, Nicolae Iorga, Dimitrie Onciul și Radu Rosetti. În afara acestor documente, în fondul personal există studii și note despre genealogia unor familii nobile și documente colecționate de Sever Zotta. Din ultima serie de documente fac parte un fragment din arhiva lui Pavel Gore și a familiei Rosetti-Roznovanu, scrisori de la Costache Negri, A. Morariu ș.a.
Apreciat de D. Onciul și Nicolae Iorga pentru erudiția sa deosebită în domeniul studiilor genealogice, Sever Zotta a intrat în istoriografia română ca un genealogist prin excelență.
Surprins de evenimentele din vara anului 1940 la casa sa din Davideni (județul Storojineț – azi în Ucraina), Sever Zotta a preferat să rămână pe loc, pentru a-și salva biblioteca și colecția de manuscrise. Pe 13 iunie 1941 a fost arestat de comisarii NKVD care nu i-au dat răgaz decât zece minute pentru a-și face bagajul, fiind deportat de sovietici în Ural. A încetat din viață în prizonierat la Orsk, în sudul Uralilor, în octombrie 1943. Despre aflarea în Siberia a lui Sever Zotta povestea cu diferite ocazii regretatul profesor de română din localitatea Ciudei, Gheorghe Micailu, care și el, fiind pe atunci copil, a fost deportat împreună cu familia sa, iar Sever Zotta le-a fost vecini.
O mică parte din bogata sa colecție de documente, manuscrise, corespondența Hurmuzacheștilor etc, a ajuns în păstrarea Arhivelor Statului din București și Iași. După 1941, soția sa Margareta von Zotta a revenit la Cernăuți și a recuperat ce s-a putut din colecția genealogistului, donând cu acest prilej, o parte din scrisorile fraților Hurmuzachi, adresate mamei lor Ileana (Ilinca, Elena), istoricului Teodor Bălan.
Institutul Român de Genealogie şi Heraldică, întemeiat în 1998, poartă numele lui Sever Zotta, promotor ilustru al studiilor româneşti de genealogie. Ţelul său este stimularea interesului pentru cunoaşterea trecutului poporului român prin cercetările de genealogie şi heraldică, precum şi a interesului pentru cunoaşterea istoriei familiale.
Încă din 1913, Sever Zotta preconiza organizarea unui „centru genealogic ştiinţific“. Ideea a fost reluată în 1938, mai mulţi cărturari militând pentru întemeierea unui institut de studii (cercetări) genealogice. Adversitatea vremurilor a făcut să nu se poată organiza decât Cercul Genealogiştilor Români (1943-1945). Un pas important în organizarea şi impulsionarea cercetărilor de genealogie şi heraldică în România a fost constituirea Comisiei de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie, în mai 1972, mai întâi pe lângă Institutul de Istorie „N. Iorga“, iar din 1990 ca o Comisie Naţională a Secţiei de Ştiinţe Istorice a Academiei Române.
Noua iniţiativă pentru crearea unei asemenea societăţi s-a conturat pe terenul Simpozioanelor de Studii Genealogice organizate la Iaşi încă din 1989. Etapele parcurse din 1994 până în 1998 sunt consemnate în paginile revistei „Arhiva Genealogică“. Adunarea Generală, întrunită la 9 mai 1998 în cadrul celui de-al IX-lea Congres de Genealogie şi Heraldică de la Iaşi, a adoptat statutele şi a desemnat organele de conducere şi control ale Institutului Român de Genealogie şi Heraldică „Sever Zotta“, conform prevederilor statutare.
Sever Zotta a fost decorat cu Ordinul național „Steaua României” în rang de cavaler. Institutul Român de Genealogie și Heraldică „Sever Zotta” din Iași îi poartă numele, onorând contribuția sa la dezvoltarea acestor ramuri ale științei istorice în România. După numele său a fost denumită „Strada Sever Zotta” în Iași.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com