La 12 august 1816 s-a născut Ion Ghica, om politic, prozator și economist român. Descendentul a nu mai puțin de 11 domnitori moldoveni și valahi, Ion Ghica avea să aibă o carieră demnă de celebrii săi înaintași, a căror descendența princiară a fost recunoscută de însuși împăratul Leopold I. Revoluționar, prinț, politician și diplomat, Ion Ghica are meritul de a fi pledat cauza unirii românilor de la Constantinopol până la Londra. Cariera sa diplomatică avea să fie încununată cu succes, iar cea politică cu o oarecare reușită.
Ion Ghica (1816-1897) a fost o personalitate marcantă a celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea. Ion Ghica a fost prim-ministru de cinci ori: de trei ori al guvernului României (în 1866, în 1866-1867 și în 1870-1871) și de două ori între 1859 și 1860, la Iași și la București, în perioada în care țările române se uniseră într-un stat, însă păstrau încă două guverne separate.
Ion Ghica s-a născut la 12 august 1816 în Bucureşti, în familia logofătului Dimitrie Ghica şi Mariei Câmpinaru, una dintre cele mai vechi din Ţările Române, din rândul careia au facut parte domnitori, oameni politici marcanţi. El a primit o educaţie europeană obţinând bacalaureatul în litere la Sorbona, Paris-1836. Este un distins scriitor, om politic şi economist care a contribuit activ la propăşirea ţării şi la crearea statului naţional modern. Ion Ghica a ocupat funcţii importante în stat şi anume: două mandate de Prim-Ministru al României (28 iulie 1866-13 martie 1867; 26 decembrie 1870 -24 martie 1871), un mandat de Ministru al Afacerilor Externe (11 februarie 1866-10 mai 1866), precum şi Ambasador la Londra, în 1881. Distins cărturar, Ion Ghica a fost şi preşedinte al Academiei Române, în patru rânduri(1876-1882;1884-1887;1890-1893;1894-1895).
Ion Ghica a fost şi unul dintre pionerii ştiinţelor economice în România, opera sa în acest domeniu fiind reprezentată de „Convorbiri economice”, publicate în mai multe ediţii, încă din timpul vieţii sale. Atracţia pentru studiul economiei s-a manifestat încă din timpul studiilor la Paris, la Universitatea Sorbona. A fost propagator al ideii liberului schimb şi al unificării vamale -„Unirea vămilor între Moldova şi Valahia”- precum şi al unificării monetare — „Măsuri şi greutăţi româneşti şi moldoveneşti”. Ca un adevărat vizionar, Ion Ghica susţinea, acum 150 de ani, „unificarea monetară mondială”. El considera creditul un factor de progres şi prosperitate economică. În 1861 realizează chiar proiectul unei Bănci Române, un capital de un milion de galbeni, iar în 1873 conduce instituţia Creditului Funciar Rural.
În 1997, la a III-a Conferinţă Naţională a Asociaţiei Generale a Economiştilor din România s-a decis ca ziua de 23 noiembrie să fie dedicată specialiştilor din domeniul economic. În fiecare an, cu acest prilej, se face trimitere la susţinerea primului curs universitar de Economie politică din România, de către eruditul profesor economist Ion Ghica. Această prelegere inaugurală avea loc în 1843 la Academia Mihăileană, din Iaşi. Spre sfârşitul vieţii s-a retras din activitatea politică, economică şi culturală pe moşia sa de la Ghergani, unde s-a stins la vârsta de 81 de ani, în 1897.
Ion Ghica s-a remarcat pe parcursul vieții ca un român care a susținut neîncetat cauza națională. Din păcate, locul și meritele lui Ion Ghica sunt trecute într-un plan secund al istoriei noastre, deși activitatea sa este cel puțin egală cu a celorlalți luptători pentru cauza românilor precum Nicolae Bălcescu sau Ion Brătianu.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com