La 13 septembrie 1913 a decedat Aurel Vlaicu, pionier al aviaţiei mondiale, inginer şi constructor de avioane, prăbuşindu-se cu avionul său, în timpul unei încercări de trecere peste Munţii Carpaţi.
Născut la 7 noiembrie 1882, într-un mic sat din Transilvania, Aurel Vlaicu a fost un renumit inginer, inventator, constructor de avioane și pilot român care, în decursul unei cariere extrem de scurte, a devenit unul dintre inovatorii celebri ai primelor decenii de zbor. A studiat la Budapesta și München și a devenit pentru o vreme protejatul fraților Opel, înainte de a-și dedica viața proiectării, construirii și pilotării propriilor avioane. La fel ca mulți dintre pionierii aviației, Vlaicu a fost ucis de pasiunea sa. A murit foarte tânăr, la doar 31 de ani, în 1913, în timp ce încerca să zboare cu cel de-al doilea aparat deasupra Carpaților.
De la furtul lui Prometeu, omul nu a mai îndrăznit o aventură atât de periculoasă. Și se pare că, la fel ca Prometeu, omul modern va plăti cu sânge pentru acest nou mister furat de la Dumnezeu”, spunea Aurel Vlaicu. Iar Octavian Goga l-a caracterizat: „Cu spiritul său de selecție, cu admirabila intuiție pe care o avea încă din copilărie, căuta cele mai simple formule pentru teoriile științifice care îl interesau, recurgând mai mult la puterea imaginației, la bunul-simț și la mintea țărănească, și mai ales la îndemânarea care nu-l dezamăgea niciodată. Lucra cu pasiune, amestecând devotamentul sălbatic al unui geniu cu perseverența unui țăran”.
Născut în Transilvania, Aurel Vlaicu a construit un model de planor la Politehnica din München în 1907. Doi ani mai târziu, a construit un planor în care a transportat una dintre primele femei care au zburat: sora sa de opt ani, Valeria. După o expoziție a modelelor la scară ale lui Vlaicu la București, ministrul român de război a finanțat un atelier și personal la Arsenalul Armatei pentru ca Vlaicu să-și continue activitatea. Primul avion construit şi pilotat de Aurel Vlaicu a zburat pe data de 17 iunie 1910. Evenimentul a avut loc pe câmpul Cotrocenilor, avionul ridicându-se la o înălţime de 3-4 metri şi zburând pe o distanţă de circa 40 metri. La 23 iulie acelaşi an, Vlaicu mai face o încercare, iar de această dată parcurge o distanţă de 400 metri, la o înălţime de 4 metri.
Al treilea zbor, care a avut loc pe 10 august, a fost un adevărat succes, pentru că aeroplanul a parcurs 4 kilometri. În 27 septembrie 1910, la propunerea Ministerului de Război, Vlaicu a dus, în zbor, un mesaj de la Slatina la Piatra-Olt. Din acel moment, România a devenit a doua ţară, după Franţa, care a folosit avionul în scopuri militare.
Vlaicu a călătorit la atelierul din Paris al conaționalului român Traian Vuia pentru a cumpăra un motor Gnome de 50 CP. Până în iunie 1910 a produs Vlaicu 1, care a zburat de pe aerodromul militar Cotroceni din România. Vlaicu și-a numit proiectul „mașină zburătoare cu fuselaj în formă de săgeată”. Aeronava avea o cabină de pilotaj în formă de diamant care atârna ca un pendul sub lonjeroanele aripilor de brad. Avea un elevator frontal articulat și cârme care se mișcau în tandem. Existau elice atât în față, cât și în spate, și o coadă orizontală fixă în spate, cu două suprafețe de control verticale care se aflau pe tubul central de aluminiu, un aranjament care asigura stabilitate și viraje ușoare.
În vara anului 1912 participă la Concursul Internaţional de Aviaţie de la Aspen – Austria, unde, în faţa a 200.000 spectatori şi a 45 de concurenţi din 8 ţări ale Europei, demonstrează maniabilitatea avionului său şi arta sa de a-l pilota, câştigând două premii I – la viraje strânse şi aruncarea proiectilului la ţintă de la înălţimea de 300 m – şi premiul II la aterizarea la punct fix, clasându-se alături de aviatorul francez de valoare mondială Roland Gaross.
A participat, cu avionul „Vlaicu II”, la Campania din Bulgaria, aterizând pe aerodromul de lângă localitatea Lucovit, unde se găsea secţia a II a de Aviaţie, constituită din Liga Aeriană de Aviaţie.
Pe 13 septembrie 1914, încercând să treacă în zbor Carpaţii, pentru a participa la serbările organizate la Orăştie de ASTRA (Asociaţiunea Transilvaniei pentru Literatura şi Cultura Poporului Român) şi pentru a duce cu acest zbor solia frăţiei române pe pământul Transilvaniei, din motive neştiute nici astăzi, se prăbuşeşte lângă Băneşti, găsindu-şi sfârşitul la numai 31 de ani.
Pentru a rămâne viu în conştiinţa poporului român, satul său natal, Bintinţi, şcoala de aviaţie de la Buzău, Liceul de aviaţie de la Băneasa şi alte licee şi străzi din municipiile şi oraşele ţării poartă numele Aurel Vlaicu.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com