La 14 februarie 1935 s-a născut Grigore Vieru, poet din Republica Moldova, membru de onoare al Academiei Române. Grigore Vieru (1935-2009) a fost, incontestabil, o voce singulară, de o expresivitate deosebită în peisajul poeziei româneşti.
Critica afirmă că versurile lui Grigore Vieru au ilustrat, într-un regim al excelenţei rostirii lirice, stări de spirit de o rară autenticitate, conturate în enunţuri poetice armonioase şi limpezi, sugestive şi sincere. Nimic strident în lirica lui Grigore Vieru, nimic evaziv sau fals. Versurile lui se înscriu într-un program literar ce are ca element esenţial apărarea şi ilustrarea limbii române, integritatea acesteia într-o ţară în care s-a refuzat, decenii de-a rândul, dreptul de cetăţenie al acestei limbi. Recursul la sentimentul patriotic autentic, starea de sinceră şi ardentă implicare cetăţenească în destinul propriei patrii, toate acestea au reprezentat imperative imediate ale creaţiilor sale, cărora poetul li s-a dedicat cu dăruire, spirit al jertfei şi credinţă.
,,Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi” – aşa se definea poetul Grigore Vieru, maestru al cuvântului, iubitor de plai, de limbă şi de neam. A iubit poporul român până la lacrimi şi şi-a consacrat întreaga viaţă copiilor, îndrăgostiţilor, maturilor, lăsându-ne o operă monumentală, de o muzicalitate şi-o frumuseţe rară. Poet liric, cu o sensibilitate mare, dedică poezii sufletului omenesc. Poet al mamei, al dorului şi al dragostei, al baştinei, al izvorului, al naturii – poet al lucrurilor sacre, aşa e definit Grigore Vieru. El a fost mai mult decât un poet, a fost însuşi sufletul Basarabiei. Pentru poet dispariţia fizică nu înseamnă moarte, el trăieşte prin poezia sa, prin frumosul semănat în inimile copiilor. A fost, este şi va rămâne Pilonul de rezistenţă a culturii naţionale.
Grigore Vieru s-a născut în anul 1935 în satul Pererâta, judeţul Hotin. În anul 1957, pe când era student, debutează editorial cu placheta de versuri pentru copii „Alarma”, apreciată de critica literară. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău. Ulterior, Grigore Vieru se angajează ca redactor la redacţia numită revista pentru copii „Scînteia Leninistă”, actualmente „Noi”, şi ziarul „Tânărul leninist”, actualmente „Florile Dalbe”. Tot el scrie celebra carte pentru preşcolari „Albinuţa”. În 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Poetul a fost căsătorit cu profesoara de limba română şi latină Raisa Nacu. Pe lângă scrierea nenumăratelor poeme în care predomină tema mamei, natura, dragostea, războiul, Vieru a luptat şi pentru Mişcarea de Eliberare Naţională din Basarabia, textele sale având rolul de a deştepta poporul.
Marele poet s-a stins din viaţă la data de 18 ianuarie 2009, în Spitalul de Urgenţă din Chişinău. Această tragedie s-a întâmplat după ce cu două zile înainte, Vieru a avut un accident rutier. Grigore Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul Naţional „Steaua României”. De asemenea, câteva şcoli din Republica Moldova, un bulevard din Chişinău şi o stradă din Iaşi poartă numele lui Grigore Vieru.
Cu Vieru poezia română se întoarce la izvorul curat al gândirii şi simţirii poeziei populare, fiind şi de o indiscutabilă modernitate, este un neoromantic din falanga metafizică a poeziei române, venind pe linia de aur Eminescu, Bacovia, Magda Isanos, Labiş; sentimentul naturii este asemănător cu al lui Blaga, concentrarea limbajului se aseamănă cu cea a lui Bacovia, iar destule sclipiri lingvistice îl apropie de Nichita Stănescu, e un excelent poet al copilăriei, al resurecţiei care recreează lumea; e şi un poet al misterului cosmic, al tainei şi „fireştii ordini”, al dimensiunii morale care ordonează. Între poeţii români ai generaţiei 60, Grigore Vieru e un prestigios aflat în prima linie. Un portret sentimental-documentar sub formă de „exerciţii de admiraţie” – de reacţii imediate la dispariţia poetului, dar şi de încercări foiletonistice de a surprinde esenţa operei şi personalităţii – îl constituie antologia lui Daniel Corbu „Grigore Vieru în amintirile contemporanilor”, apărută în 2009. Este cartea prietenilor lui Grigore Vieru.
Pentru Grigore Vieru orașul Cernăuți a fost deosebit. El l-a vizitat de nenumărate ori, i-a cunoscut și i-a susținut pe scriitorii români din „dulcea Bucovină”. Poetul cernăuțean ucrainean, Vitali Kolodii, a reușit să traducă în limba ucraineană mai multe poezii de Grigore Vieru. Poetul Arcadie Suceveanu, originar din Bucovina, a menționat vă versurile lui Grigore Vieru sunt veșnice: „Grigore Vieru este un scriitor care nu se muzeifică, cărţile lui lucrează şi în continuare. Este un poet care s-a clasicizat, adică care, poetic vorbind, trăieşte şi după moarte. Poezia lui Grigore Vieru este simplă, dar nu şi simplistă. Ea a înglobat elemente din folclorul nostru – mama, izvorul, casa părintească, spicul, ciocârlia, Mihai Eminescu. Iată prin ce a câştigat Grigore Vieru”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com