La 14 martie 1837 apare la Iaşi „Alăuta Românească”, prima revistă literară din Moldova, sub redacția lui Gheorghe Asachi. „Alăuta Românească” a fost prima revistă literară din Moldova, supliment al gazetei „Albina Românească”.
O nouă serie a revistei a apărut în 1838, sub redacția lui Mihail Kogălniceanu. În același an, în paginile revistei, Kogălniceanu a susținut teza afirmată de Dimitrie Cantemir în „Descriptio Moldavie” (1716), conform căreia în spațiul românesc s-ar fi scris cu litere latine până la Conciliul de la Florenţa (1439). Revista a fost suprimată la 1 septembrie 1838, datorită tendințelor ei de critică socială la adresa orânduirii feudale din acel timp.
Din prima serie, sub redacția lui Gheorghe Asachi, sunt cunoscute opt numere, apărute la intervale neregulate. Ultimul este datat 3 februarie 1838. Prima revistă literară din Moldova, „Alăuta românească” avea drept model „Curierul de ambe sexe”, editat la București de Ion Heliade-Rădulescu.
Din a doua serie a revistei, bilunară, începând cu 1 iulie 1838, au apărut cinci numere, de asemenea sub egida „Albinei românești”. Publicația i-a reunit în paginile sale pe cei mai reprezentativi scriitori moldoveni ai epocii. Mai ales datorită celor câteva articole de critică ale lui Mihail Kogălniceanu, „Alăuta românească” premerge curentul „Daciei literare” (1840).
Pe lângă cei doi mari oameni de cultură, la „Alăuta românească” au mai participat Costache Negruzzi, Alecu Donici (sub diverse pseudonime), Manolache Drăghici, Alexandru Hrisoverghi, Ionică Tăutu şi Manolache Manu. Revista a fost suprimată la 1 septembrie 1838. Articolul care a cauzat suprimarea revistei a fost o traducere din limba rusă a articolului „Filosofia vistului”de O. Senkowski, în traducerea lui Kogălniceanu, articol considerat de guvern drept o atingere la adresa politicii ruseşti.
În 1970, fosta Editură „Minerva”, specializată în valorificarea patrimoniului literaturii române, a publicat revista „Alăuta Românească” din 1837-1838, reprodusă într-o monumentală ediție facsimilată și transliterată, textul original în alfabetul chirilic sau de tranziție aflându-se în paralel cu textul transliterat în alfabetul latin.
Văzând în presă un excelent instrument de informare și educare, Asachi va scoate și alte ziare destinate unor categorii diverse de cititori, cum ar fi: „Foaie oficială” (1833-1862), „Foaia sătească a Principatului Moldovei” (1839-1840) și (1846-1850) — destinată țăranilor, „Icoana lumei” (Iași, 1840-1841, 1845-1846, 1865) care populariza cuceririle științei, „Spicuitorul moldo-valah/Le Glaneur moldo-valaque” (1841-1842), revistă bilingvă româno-franceză cu apariție trimestrială, „Arhiva Albinei pentru arheologia română și industrie” (1845-1847), „Jurnalul științific, literar și industrial” (1841), „Mercuriul de Iași” (1845) etc.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com