La 15 iunie 1977 a fost inaugurat, la Paris, atelierul lui Constantin Brâncuşi, reconstituit pe esplanada Beaubourg, într-o construcţie izolata de clădirea Muzeului de Artă Modernă. Spaţiul cuprinde 148 de sculpturi şi încearcă să redea atmosfera atelierului sculptorului din Impasse Ronsin. Constantin Brâncuşi (1876-1957) a fost un sculptor român cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană. Constantin Brâncuși a fost ales membru postum al Academiei Române.
Începutul secolului al XX-lea a trimis cei mai mari artişti ai Europei la Paris. Capitala Franţei devenise un adevărat Turn Babel al artiştilor plastici: Picasso a părăsit Spania, Modigliani a lăsat Italia, Marc Chagall a plecat din Rusia. Constantin Brâncuşi a plecat din România spre Paris, pe jos, străbătând pe jos toată distanţa şi ducând pe picioare pneumonia şi sărăcia.
A plecat din România în 1904. În 1916, sculptorul şi-a creat propriul atelier: Impasse Ronsin, nr.8. Multitudinea de metale şi de blocuri de piatră au cântărit prea greu pe podeaua atelierului, încât aceasta a cedat. În 1927, Brâncuşi s-a mutat pe Impasse Ronsin, la numărul 11. Acolo avea să creeze şi să trăiască până la moartea sa, în 1957. În timp, atelierul s-a extins, ocupând încă alte patru spaţii adiţionale. Acolo sculptorul român crease un paradis al artiştilor.
Atelierul avea şi vecini pe măsură. Se împrietenise cu soţii Claude şi Francois – Xavier Lalanne. Brâncuşi îmbătrânise. Claude îşi aduce aminte că românul nu-şi mai putea ridica nici măcar uneltele, de multe ori el fiind mâna lui dreaptă. „ El avea vizitatori, colecţionari, care aduceau alţi oameni să îi viziteue studioul. De asemenea, au venit foarte mulţi americani, care doreau să îi aducă un omagiu sau să îi cumpere lucrările”, îşi amintea Lalanne. Cu cât înainta în vârstă, Brâncuşi era din ce în ce mai neprietenos şi neputincios. La începutul anilor 50, el a încetat să mai sculpteze. Ultima sa operă a fost „Grand Coq”, finalizată în 1949. În schimb, el îşi petrecea timpul rearanjându-și celelalte lucrări.
În ultimii ani de viaţă, Brâncuşi a devenit preocupat de aspectul atelierului: şi-a creat mobila şi şi-a aranjat până când şi uneltele frumos, pe pereţi. Cu câţiva ani înainte să moară, el a făcut o înţelegere cu proprietarii locului şi cu guvernul francez ca atelierul lui să fie păstrat intact. Acum, el este în vecinătatea Centrului George Pompidou, scria „Historia”.
Vom menționa că în 1958, la un an după moartea lui Constantin Brâncuși, statul roman a refuzat moștenirea lăsată de marele artist – atelierul sau din Paris – care i-a revenit astfel statului francez. Brâncuși a fost contestat în timpul regimului comunist, fiind considerat un reprezentant al „formalismului burghez cosmopolit”.
Crunta ironie a sorții, ca un om, un artist înțeles de o lume întreagă să nu fie înțeles în patria lui. Respins de propria-i tară, Brâncuși cere și primește cetățenia franceză și dăruiește Statului francez opera sa, care-i transforma atelierul in muzeu. Centrul Pompidou păstrează una dintre două cele mai mari colecții de artă modernă și contemporană din lume, alături de cea a Museum of Modern Art din New York. Așadar, micul dar valorosul muzeu al sculptorului român se află exact acolo unde îi este locul.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com