La 18 august 1857, la Băhrineşti (în prezent regiunea Cernăuţi) s-a născut Eusebie Mandicevschi, compozitor, dirijor de cor și muzicolog român din Austria, originar din Bucovina.
Eusebie Mandicevschi se trage dintr-o veche familie de preoți ortodocși români și ruteni. A fost fiul lui Vasile Mandicevski și al Vioricăi, născută Popovici. Primele noțiuni de muzică bisericească le-a primit de la profesorul său Isidor Vorobchievici, la Seminarul din Cernăuți. A început să compună încă din vremea când urma gimnaziul german din Cernăuți. În 1875, Eusebie Mandicevschi a plecat la Universitatea din Viena unde a studiat, din 1875 până în 1880, filologie germană și filozofie. În paralel, a studiat teoria muzicii cu Martin Gustav Nottebohm (1817–1882) și muzicologie, istoria muzicii, estetică muzicală cu Eduard Hanslick (1825–1904). Și-a perfecționat stilul componistic cu profesori ca Gustav Nottebohm și Robert Fuchs, remarcându-se ca dirijor al mai multor coruri și al orchestrei Gesellschaft der Musikfreunde din Viena, unde a funcționat în paralel ca arhivar și bibliotecar muzical.
În 1879 l-a cunoscut pe Johannes Brahms (1833–1897), cu care a păstrat o adâncă prietenie până la moartea acestuia, care l-a lăsat prin testament custode al masei succesorale. În 1896 a început să predea istoria muzicii și teoria instrumentelor, armonia, contrapunctul și compoziția la Conservatorul din Viena. Eusebie Mandicervschi a fost un foarte bun pedagog în domeniul muzicii, predând la Academia de Muzică din Viena, datorită calităților sale devenind în 1897 doctor al Universității din Leipzig, în semn de prețuire pentru studiile sale muzicologice.
Împreună cu Eusebie Mandicevschi au studiat o serie de muzicieni români, între care Marţian Negrea, Gheorghe Mandicevschi, Ciprian Porumbescu.
Din punct de vedere al stilului componistic, Eusebie Mandicevschi a fost influențat de creația clasică și romantică deopotrivă, în ceea ce privește muzica corală, scrisă în majoritate pe versuri populare sau pe versuri ale poeților români. Madrigalele compuse de el au o individualizare pregnantă a vocilor, o inventivitate melodică.
A fost autor de muzică de teatru, putând menționa aici vodevilul „Junețe și bătrânețe”, dar și opereta pentru copii „Un bal mascat în noaptea Sfântului Nicolae”. Printre creațiile sale se numără muzica vocal-simfonică, de notorietate fiind cantatele dedicate soliștilor, corului și orchestrei.
În domeniul muzicii corale, a semnat 12 liturghii, muzica vocală aducând în prim plan cântece populare românești culese de Alexandru Voevidca, armonizate pentru voce și pian, compuse în diferite tonalități și pentru diverse formații corale, dovedind cunoaștere profundă a motetului și madrigalului italian, dar și a utilizării tehnicii polifoniei.
Este binecunoscut și ca editor al operelor compozitorilor Franz Schubert, Joseph Haydn, Johannes Brahms, J.S. Bach, Ludwig van Beethoven. Astfel, sunt demne de reținut expozițiile documentare Brahms (anii 1899, 1920, 1922), Beethoven (anul 1920), Schubert (anul 1922).
O serie de muzicieni români precum Ciprian Porumbescu, Marțian Negrea, Gheorghe Mandicevschi au studiat cu marele compozitor Eusebie Mandicevschi.
Personalitate a muzicii românești și universale, cel mai reprezentativ membru al familiei Mandicevschi, Eusebie Mandicevschi a fost numit de presa vremii sale „enciclopedie muzicală vie”, sintagmă care ilustrează faptul că, pe lângă activitatea sa de respectat dirijor și compozitor, Mandicevski a scris multe lucrări biografice și articole despre teoria muzicii, dar și cercetări despre lucrările compozitorilor clasici.
Compozitori renumiți, precum Piotr Ceaikovski, Anton Rubinstein, Franz Liszt, l-au apreciat pe Eusebie Mandicevschi, compozitor ce a contribuit la dezvoltarea artei muzicale din epoca sa, fiind punct de reper pentru generațiile viitoare de muzicieni români.
Eusebie Mandicevschi a decedat în 13 august 1929 în localitatea Sulz, lângă Viena. Eusebie Mandicevschi a scris muzică pe versurile unor poeți ca Taras Şevcenko, Iuri Fedkovyci, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Heinrich Heine, precum și compoziții bazate pe cântece populare ucrainene, românești, germane și maghiare. În prezent, la Şcoala din Băhrineşti se află o cameră-muzeu consacrată ilustrei familii Mandicevschi.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com