La 18 noiembrie 1906, la Craiova s-a născut pictorul şi graficianul român, Corneliu Baba. Corneliu Baba este cunoscut mai ales pentru portretele sale, dar și pentru alte tipuri de tablouri și ilustrații de cărți. Corneliu Baba, unul din cei mai mari pictori ai României, și-a desăvârșit creația în una din cele mai negre perioade prin care a trecut țara: când se instaura regimul comunist.
Corneliu Baba a fost al treilea fiu al lui Gheorghe Baba, pictor de biserici, şi al Matildei, născută Ciortus, ambii părinţi refugiaţi din Banat, provincie aflată la acea dată sub dominaţia Imperiului Austro-Ungar.
Şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa la Craiova şi Caransebeş, oraşul natal al tatălui său, dedicându-se celor două pasiuni: muzica şi literatura. Pasiunea pentru pictură este demonstrată şi de faptul că viitorul mare artist avea înainte de a fi împlinit şase ani, un şevalet propriu în atelierul tatălui său, care studiase la Academia de Artă de la Viena şi de la care a luat primele lecţii de desen. În 1920, pe scena Teatrului din Craiova, îl vede pentru prima oară pe George Enescu, al cărui chip şi interpretare îl impresionează profund. După ce a dat bacalaureatul, s-a decis plecarea sa la București, unde, după sfaturile familiei, urma să susțină examenul de intrare la Academia de Belle Arte și în paralel să se înscrie la Facultatea de Litere și Filozofie, spre a avea o diplomă din care „să pot trăi” fiindcă din pictură slabă speranță. A căzut la examenul de la Belle Arte fără a putea obține o explicație justificatoare.
Din 1934 şi până în 1938 a studiat la Iaşi, avându-l ca profesor pe Nicolae Tonitza. Când a absolvit, în 1938, Academia de Arte Frumoase din Iaşi, a pornit să înfrunte singur căutările fără sfârşit şi chinuitoarele incertitudini ale îndeletnicirii sale de artist. Respectul pentru artă, pentru muncă, l-a făcut să-şi petreacă zile şi nopţi întregi în faţa unei pânze, să deseneze sute de schiţe pentru o compoziţie, să studieze, să şteargă ceea ce nu i se părea izbutit, să revină mereu până să ajungă la o imagine care să corespundă zbuciumului său lăuntric. Arta lui Corneliu Baba e în primul rând o meditaţie asupra lumii şi a vieţii.
În 1942, compoziţia „Întoarcerea la sapă” a atras atenţia cercurilor artistice asupra sa. Pictorul Corneliu Baba a surprins prin prezentarea brută a vieţii de la ţară. El afirma: „Arta trebuie să emoţioneze. Un tablou trăieşte prin frumuseţea plastică a mijloacelor de exprimare şi prin sentimente dramatice adânc omeneşti. O pictură mare te tulbură, îţi dă emoţii puternice care te împiedică mult timp să o uiţi”. Artistul a expus în întreaga lume, iar picturile sale, înfăţişând ţărani, muncitori, dar şi artişti români celebri, au fost apreciate de critici.
„În primăvara lui 1950, scria pictorul, am lucrat în atelierul meu de la Iași „Semnarea înscrierii în Gospodăria Colectivă”. Lucrarea a fost criticată mai ales pentru că nu am înțeles „momentul de cotitură din viața țărănimii muncitoare”. Anii aceștia în jurul lui 1950 au fost destul de grei, plini de tristețe și dezamăgire pentru cei mai mulți artiști iar pentru mine mai grei ca cei ai studenției… A fost o perioadă în care peste tot fenomenul plastic a fost supus unor presiuni absurde care au stânjenit creația…”
În anul 1955, împreună cu un grup de artiști, a făcut prima călătorie în U.R.S.S.. „Am călcat pentru prima oară în splendidele săli ale Ermitajului și ale Muzeului Pușkin, m-am speriat în fata cantităților de aur din colecțiile Kremlinului și m-am înduioșat de spaima sărmanului ghid care alerga după noi prin sălile muzeelor și ne mărturisea în secret că nu avem voie să ne oprim admirativ în fata pânzelor lui Picasso sau chiar ale impresioniștilor“, mărturisea artistul.
Corneliu Baba a fost recompensat cu mai multe distincţii, în 1958 el a primit titlul de Maestru Emerit al Artei. A fost membru corespondent al Academiei de Arta din Berlin şi al Academiei „Tommaso Campanella” din Roma. În 1946 a început să predea la Universitatea din Iaşi, iar în 1958 a devenit profesor universitar la Bucureşti. S-a stins din viaţă la 28 decembrie 1997. Corneliu Baba este, prin toate aspectele artei lui, un pictor al omului. Dimensiunea umană este pretutindeni prezentă în arta lui. Prin arta sa, glorioasa tradiţie a picturii româneşti a atins unul din punctele cele mai înaintate ale dezvoltării ei.
Multe dintre operele lui Corneliu Baba au rămas în România, majoritatea muzeelor importante din ţară deţinând măcar o lucrare de a sa. În prezent, cea mai mare colecţie de lucrări şi obiecte ale artistului se găseşte în Colecţia Baba, la Muzeul de Artă Timişoara. Colecţia a fost donată muzeului de soţia artistului, Constanţa Baba.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com