La 19 decembrie 1642 şi-a încheiat lucrările Sinodul de la Iaşi, început la 11 martie acelaşi an, care a aprobat „Mărturisirea ortodoxă” („Mărturisirea de credință”) a lui Petru Movilă.
Cea mai importantă moştenire pe care Ortodoxia a primit-o de la mitropolitul cărturar Petru Movilă este „Mărturisirea de credinţă“. În anul 1630, mitropolitul lucra la realizarea unui Catehism ortodox, pentru a-l contrapune lucrării cu acelaşi nume scrisă de Meletie Smotriţki, în care se găsea o vădită nuanţă catolică. Apariţia şi răspândirea în ţările slave a „Mărturisirii de credinţă“ atribuită patriarhului ecumenic Chiril Lucaris din 1629, tipărită la Geneva, a reorientat direcţia lucrării pe care dorea să o editeze mitropolitul Movilă.
Ca răspuns la această provocare, Mitropolitul Petru Movilă a scris „Mărturisirea de credinţă“, lucrare argumentată cu Sfânta Scriptură, canoanele Bisericii şi scrierile Sfinţilor Părinţi. Scopul ei a fost să expună învăţătura ortodoxă de credinţă şi, în acelaşi timp, morala creştină.
„Mărturisirea ortodoxă” este cea dintâi tipăritură din Ţara Moldovei, publicată la Iaşi. A fost redactată în original în jurul anului 1640 de Petru Movilă. Ea a fost adoptată de un Sinod provincial la Kiev, apoi a fost din nou corectată de un Sinod de la Iaşi, în 1643, primind forma sa actuală. Din partea Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol au participat exarhii patriarhali. De asemenea, au mai luat parte la discuţii şi mitropolitul Porfirie al Niceei, teologul grec Meletie Sirigul, egumenii de la Kiev – Isaia Trofinovici şi Ignatie Oxenovici, iar Mitropolia Moldovei a fost reprezentată de mitropolitul Varlaam. Îndreptată astfel, „Mărturisirea ortodoxă” a fost semnată de patru Patriarhi estici. Sinodul de la Ierusalim i-a dat o nouă aprobare în 1672.
În acest fel „Mărturisirea ortodoxă” a devenit Crezul întregii Biserici greci şi răsăritene şi a stat la baza mai multor Catehisme ulterioare. „Mărturisirea Ortodoxă” a apărut ca o măsură defensivă împotriva Catolicismului şi a Protestantismului, fiind direcţionată, mai întâi, împotriva iezuiţilor care, sub protecţia ambasadorilor francezi din Constantinopol, lucrau pentru a împăca Biserica greacă cu Papa, şi în al doilea rând, împotriva mişcării Calviniste, condusă de Cyril Lucar.
„Mărturisirea ortodoxă a credinţei universale şi apostolice a Bisericii Răsăritene” este o lucrare normativă a Bisericii Ortodoxe Universale, fiind structurată în trei mari părţi – despre credinţă, despre nădejde, despre iubire. Aceste trei mari virtuţi creştine sunt prezentate sub formă catehetică, în 361 de întrebări şi răspunsuri. Prima parte se referă la credinţă şi explică Simbolul de la Niceea, cele şapte Sfinte Taine şi diverse rânduieli ale Bisericii. Partea a doua are ca subiect nădejdea şi tâlcuieşte Rugăciunea Domnească şi cele nouă Fericiri. Partea a treia are în centru virtutea iubirii, definirea viciilor şi a virtuţilor, precum şi explicarea poruncilor Decalogului. „Mărturisirea ortodoxă” a Sfântului Ierarh Petru Movilă este întemeiată pe Sfânta Scriptură şi pe scrierile patristice. După ce a primit pecetea panortodoxă a Patriarhiei de la Constantinopol, ea a devenit una dintre principalele mărturisiri de credinţă ale Bisericii Ortodoxe în timpuri de mari tulburări politice şi religioase pentru credincioşii ortodocşi.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com