La 2 iunie 1917 la Chișinău, gubernia Basarabia, s-a constituit Societatea Culturală Moldovenească. Pe parcursul primăverii şi verii anului 1917, în Basarabia şi peste hotarele ei s-au format câteva centre ale mişcării naţionale moldoveneşti, cele mai mari – la Chişinău şi Odesa. La Chişinău, organizatorii unui centru similar s-au grupat în jurul ziarului „Cuvânt Moldovenesc”, care scria: „Luaţi exemplu de la lituanieni. Ajunge să ne tot târâm la coada altor popoare. Deşteptaţi-vă măcar acum, pentru că, dacă nu ne vom folosi de acest moment, degrabă fericirea nu ne va mai zâmbi”. „Societatea moldovenilor”, creată la Chişinău, în telegrama semnată de N. Alexandri, saluta Guvernul Provizoriu şi îşi exprima speranţa că moldovenii Basarabiei se vor bucura de toate drepturile civile şi naţionale.
În anii 1917-1918 naționalizarea însemna îmbrăcarea în haine românești a tuturor reperelor de identitate lingvistică, culturală, educațională și spirituală din Basarabia, aflată într-un întuneric total după o sută de ani de dominație țaristă.
Potrivit recensământului imperial din 1897, chiar dacă reprezentau 47 % din populația Basarabiei, în administrație românii basarabeni dețineau doar 11,2% din funcții, dintre care în judecătorii – 7,6 %; în armată – 5,8 %; în învățământ – 18,3 %; finanțe – 11,8% ; comerț şi industrie – 15,5%; agricultură – 15,5%; știință, literatură și artă – 16,8%; medicină – 17,2 %. Situația era agravată și de nivelul ridicat de analfabetism a românilor, la sfârșitul epocii țariste doar 10,5 % din bărbați și 1,7 % din femei erau știutori de carte, ei reprezentând penultima categorie știutoare de carte, doar înaintea rromilor. În plus, în provincie nu exista nicio școală cu predare în limba română și nicio bibliotecă de carte românească.
Președinte de onoare al Societății a fost Vasile Stroescu, președinte — P. Gore, vicepreședinte — Vl. de Herța. Vasile Stroescu (1845-1926) a fost un cărturar de frunte, susținător al învățământului școlar și om politic român basarabean, filantrop și membru de onoare al Academiei Române, care a promovat cultura națională. S-a născut în familia comisului Vasile Stroescu, descendent al jitnicerului Ioan Stroescu. A făcut studii la Liceul Regional din Chişinău, la liceul din Kameneţ-Podolski, apoi la Liceul Richelieu din Odesa. A studiat dreptul la Universitățile din Moscova, Sankt Petersburg şi Berlin. Apoi a călătorit prin Europa și Africa. Licențiat în drept, este numit ca judecător la Tribunalul din Hotin. Aici face cunoștință cu scriitorul Alexandru Hâjdău, iar mai târziu, în România, cu poetul Octavian Goga. A fost specialist în drept, dar îl preocupa și istoria, literatura, științele agricole. Drept recompensă pentru actele de binefacere și contribuția la trezirea conștiinței naționale, este ales ca membru onorific al Academiei Române la 24 mai 1910. De asemenea, a fost și președinte de onoare al Partidului Naţional Moldovenesc (1917), primul președinte al Parlamentului României Mari (1919). S-a stins din viață la București în 1926. I-au fost organizate funeralii naționale.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com